agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-01-27 | |
A fost odata un baiat
Ghinionist din fire Iubea o fata ne-ncetat Dar o iubea-n nestire Si multe zile au trecut Pan' ca el sa-i vorbeasca "Te iubesc" sa-i spuna ar fi vrut Si ea sa il iubeasca. Zilele treceau necontenit Si il durea mai tare Ar fi vrut sa n-o fi-ntalnit Sau macar sa-i dea uitare. Si timpul trecea foarte usor Se scurgea cu nonsalanta De fata lui ii era dor Dar nu avea nici o speranta. Si intr-o zi, ca de-obicei El o astepta sa vina Si atunci vazu in ochii ei O raza de lumina Si se apropie de ea Cu grija-ncetisor El nu stia daca visa Sau era chiar amor Si ea il saruta usor Pe obrajiicalzi si moi Eu doar pe tine te ador Si ramasera amandoi Si nu stiau ce ii asteapta Caci se iubeau cu foc Nu credau in cruda soarta Si timpul il oprira-n loc. In fiecare clipa se distrau Facandu-siamintiri placute Ei se iubeau dar nu stiau Ca o sa urmeze multe. In noptile reci si pustii El se gandea la ea Credea ca mult se vor iubii Si ca tot timpul va fi asa. Si s-au iubit pana-ntr-o zi Cand fata a plecat I-a spus ca mult il va iubi Si singur l-a lasat Si atunci, baiatul cu ochii plansi Se duse pe-o alta cale Crasnind din dinti, cu pumnii stransi In loc sa urce, cobori la vale Si-acolo-n vale se-ntalni Cu cea care-i va potolisetea Stia c-atunci el va muri Si moartea-i puse pecetea Si-ajunse sus printre vazduh N-avea caldura nici cuvant Si isi vazu al sau mormant Era foarte frumos Si langa elstau adunati Uitandu-se spre-o umbra Oameni tristi si-ngandurati Si cu privirea sumbra Si printre ei el o zari Pe scumpa lui domnita Stia ca nu poate iubi Vroia doar o gurita Si vru' s-o strige usor, incet In sus la el sa vina Dar vocea-i este-ntru-n sipet Vorbea cantr-o surdina Acum umbla si el hai]-hui Pe dealuri, printre brazi Vroia sa spuna , n-avea cui E rau sa mori, mai bine rabzi, Vroia s-ajunga-n visul ei Dar nu prea stia cum Vroia s-atinga ochii ei Si cauta un drum Gasi o cale foarte grea Si trebuia sa reuseasca Vroia s-ajunga iar la ea Si sa o iubeasca. Si in sfarsit ajunse-n vis Si-i spuse lucruri multe El termina ceavu de zis Dar fata nu vru' sa il asculte Dar el nu se lasa batut Veni de-o data, doua, trei Sa vina iarasi ar fi vrut Nu mai ajunse-n visul ei El nu stia ce s'ntamplat Nu mai putea patrunde Si se-ntreba ingrijorat De ce ea se ascunde Fata nu mai era pe-acel pamant Caci ea isi dadu seama Ca il iubea fara cuvant Si ca doar el o cheama Si-atunci usor ea l-a strigat Si facu la fel Si in timp scurt s-a-ntamplat Si-ajunse ea la el. Venind la umbra unui tei Asa se intalnira Uitandu-se mirati la ei Caci amandoi murira!!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate