agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-01 | |
E intâi iunie, e soare,
sunt cu ai mei prieteni, fiecare din ei - sunt Teo, Robert, Toader și Ion, îmi spun sa alergăm spre Stadion. Ne strecurăm cu greu înspre tribună, e-aglomerație, lume nebună se îmbrâncește tare pe la porți, de parcă s-ar fi tras vreun miel la sorți. Spre-o stângă ne uităm, dar și spre-o dreaptă, când colo, chiar în față, ne așteaptă trei scaune, ca prin minune goale. „ – Ce norocoși suntem! Pe ei, la gioale!’’ strigă puternic Robert, ca un bard, „De nu veneam acum, stăteam pe gard”. Se-aude-un hârâit în difuzoare: „- Începe meciul, hai toți în picioare! Aplaudați „Plăieșii”, ăia ce-s cu tricouri roșii, de la „Titu Maiorescu”, aplaudați în alb cum „Șoimii” zboară, să ducă faima Școlii cinșpe-n țară.” Arbitrul fluieră și mingea trece la Șoimi, ce tropăind prin iarba rece dau iute golul prim, purtați de muze. Plăieșii dau și ei …mărunt din buze. Ai noștri-atacă iar, golul plutește Până când, un efect trimis hoțește îndeasă înc-o dată-o coțofană pe lângă-al lor portar, de piatră stană. Ne bucurăm și dăm cu șepci spre cer și, ca să vezi, ce necrezut mister, care ne-a mângâiat, sfântă minune: a dat și el cu șepci, dar mult mai bune. Repriza s-a sfârșit, e doi la zero și nu ne vine-a crede că e „vero”, - Batem „plăieșii”, îi luăm cu „duba”, ne spunem și, frățește, batem…cuba. Re-ncepe meciul, „Șoimii” dau din pene spre poarta lor, cam zgribuliți, alene, prea mulțumiți de scor, la întâmplare pe când „Plăieșii”-au chef de … răzbunare. Și mijlocașii roșii fug într-una, se-agită, dau din coate, iar nebuna de minge spre-al lor vârf este pasată, ăsta preia în goană și, deodată, Vasile-al nostru apărător, coleric bagă-un plonjon și-și dă gol de…generic. Așa cu sete a șutat Vasile c-a rupt în zece plasa, iar subtile eleve, pricepute-au stat, să coasă, în 5 minute, gaura cea groasă. Au aruncat, la cereri, în tribună cu acele-argintii, voia cea bună a prins mulțimi șezut lângă șezut iar … acele nicicând n-au mai căzut. E doi la unu, trec alte minute în care ăia roșii parcă-s sute, pe când ai noștri par vreo trei lulele cu mingea lunecând pe lângă ele. Și vârful lor, zis cu mândrie Gică, a reușit să facă ce-aveam frică, a driblat trei, și-ar fi driblat și prafu`, din groapa de-atletism, și fotografu`, și pe-aia de la pază, iarba deasă din parcuri, dacă nu se-oprea în plasă. Ne scărpinăm în cap, unii pe alții sau alții doar pe unii, mai înalții, că nu știm unde, cum, din a cui vină s-au schimbat „șoimii”-n … puii de găină. Săracii, fug aiurea, dând să scape de minge și de „roșii”, ca de ape când vin, la inundație, puhoaie. - Hai, zice Teo, că luăm bătaie… - Mai stai puțin, îi spun, o presimțire mă face să ramân la prelungire. Al nostru atacant, iute ca „șișu” cândva, acum un melc în „pempărși”, Mișu, găsește-n iarbă-un fluier (îl scăpase arbitrul, din tricoul de mătase). Fluieră scurt, portarul alb se-oprește și-i lasă mingea, Mișu se-opintește, pune un „șpiț” și mingea e în poartă. - Uraaa, ce goool, ce forță și ce artă! Meciul e gata, s-a sfârșit cu bine, 3-2 a fost, ca-n dealuri, la Rovine, iar când toți patru am călcat pe-asfalt parcă plecasem de la Podu`Nalt. Doar Mișu a rămas, mai pe la urmă, văzând că „omu`n negru”-n iarbă scurmă și, fiind el copil creștin, milos, i-a predat fluierul găsit pe jos. Mult ce i-a mulțumit acesta…de frumos. copilarie de Tiberiu si Daniel Bratu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate