Þi-am întors chipul de lut palid:
pe față îți roiau tăceri,
și de sub pleoape lunecau
picuri mici de nemurire.

Nu, nu mă privi
cu ochii de jăratec,
nu mă rosti
cu buzele de foc!
Uită-mă, mai bine,
cu inima de ger,
și mîna înghețată,
lasă-mă să mă sting în păcat,
să te privesc cu "dacă".