Zarisem lumina
in ochiul tau frant
plangea-n nesimtire pamantul
E-o veche poveste
e-un blestem in cuvant
e gandul

Sa nu te duci, ploaie,
ca visul ferestrei!
Sa nu te frangi alba perdea de culori!
Sa stergi cu amarul plumb al gradinii
albeata din mine, in zori!

Fa-te, apa, huma-n amurg
si fa-ma si pe mine natang
sa plang
sa strig
sa plang

frang - plang - adanc