De fapt, nici n-ar fi trebuit sa-ti scriu...
Tu stii totul despre mine si te-nseli
inchipuindu-ti ca ma cunosti.
Crezi ca sunt o scoica
dar eu sunt un melc aburos,
Crezi ca respir in timp ce eu
ma inec de tristete.
Inima ta e ca un fir de iarba batut de vant
Inima mea e ca un vant sufland spre nimic...
Noaptea, mai ales, ti-e teama de mine.
Sunt prea puternic ca sa nu te sufoc
Cu singuratatea mea,
Prea lucid sa nu te alung din memorie
inainte de a fi prea tarziu,
prea batran ca sa nu inteleg ceea ce si tu stii :
Minutarele grabind pe cadran:
intr-un singur sens...
Vara mi te-a adus de Nicaieri, povara dulce,
Cadavrul meu de inecat
Zac de atunci pe un tarm al Nimanui
noaptea ma rog sa ma tina
ancora visului in nesomn
ziua ma rog sa nu-ti imprumut singuratatea mea
as fi in stare sa renunt la vedere si la miros la tot ceea ce trupul meu detecteaza in fiinta ta
la mine, la orgoliul meu nemasurat
la talent, la tristete, la moarte la iubirea de mama care e mai puternica decat dorul
si la dorul de tine care e mult mai puternic dacat iubirea de mama...
tu dormi... fii linistita si vezi-ti
de tabieturile zilnice
alunga-ma cu mandria femeii care-a cucerit
pe cel ce n-a invins niciodata
minte-te ca esti o salcie nefericita aplecata spre rau
mesteacam firav abur de toamna
tu care esti mai puternica
Si mai inversunata dacat otelul
nici nu-mi vine sa cred ca eu sunt acela
care te-a cucerit umilindu-se-n plansetul carnii
nici nu-mi vine sa cred ca ma vei tulbura pana la moarte
enigmatica, nedescifrabila fiinta
frumoasa ca prima zi a lumii
nefericita ca zapada
triumfatoare ca muntii
rana pe dinauntru si de neinchis
tu dormi, tu stii totul despre mine
ti s-a parut ca sunt mai pur decat lacrima
mai simplu decat un lacat de telefon
sentimental ca un mesteacan albind pe malul paraului
betiv ca Esenin si desfranat ca Loth
de fapt ceea ce ne separa uneori
nu e ambitie desarta
si nici dorinta carnii inspaimantata de nesat
ceea ce ne separa e chiar neantul
timpul strajuind intre noi
ca un stilet de gheata
strapungandu-ne pana la inima
in inima mea fragila
in inma ta fragila
singuratatea distantei
necuprinderea
zborul pescarusilor albi
aripa linga aripa
niciodata atingandu-se
ar fi mai bine sa ne amintim
ca nu ne-am cunoscut niciodata
si ca rasuflarile noastre
nu s-au contopit stingand lumanari
si ca mainile noastre nu s-au inclestat
incercand sa se sudeze
ca tu n-ai tremurat pt mine
inspaimintindu-ti noptile
ca eu n-am tremurat pt tine
inspaimantandu-mi singuratatea
pt asta, iubito
va trebui sa-mi fac rost de alta inima.