Mi-e dor, mi-e dor atât de mult
De pașii tăi și-a ta suflare;
Să te zăresc, să te sărut
Asta-mi lipsește cel mai tare.

Mi-e dor de chipul tău angelic
Ce mă privea cu duioșie,
Mi-e dor de râsul tău homeric
Ce îmi râdea o veșnicie.

Mi-e dor de vocea ta plăcută
Ce îmi șoptea cuvânt armonios;
Mi-e dor de mâna ta cea sfântă
Ce m-atingea ușor, duios.

Dar cel mai tare-mi este dor
Să-mi spui ca ții la mine,
Să mă iubești, să-mi dai fior,
Căci gândul mi-e la tine.