După Al. Davila
Al lui Vlaicu Vodă rumân Grue tăcut
Redă din priviri cugete îndeajunse
Că el ne apare străpuns de-un durut
Peste spuzele gri cu jaruri ascunse

Fiind român întruna mă doare
Ce nu e al meu dar pe umeri am dus
(Neiertat în umblet în viața iertare
Bufonică-mi pare o numire în plus)

Un foc de idei ca o piatră sculptată
Aduc în tumult ca să mă doară
Patima firii de la străbuni păstrată
Creația mea s-arate datina de țară

Urmașii să-mi arunce țărână pe față
Liniștit fiind că nu mai sunt în viață.

Constantin ENIANU