agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-08 | | poezia este o stare așa cum și bucuria este o stare așa cum și cel care provoacă lacrima și cel care provoacă dezordine și cel care trece pe roșu fac parte din următorul vers poezia nu poate fi o invenție drept pentru care ea nu a fost inventată este o mișcare firească a celui care știe să meargă pe această bicicletă care știe să meargă legat la ochi nu pe sârmă, ci direct pe înălțime direct pe respirația întretăiată a celui rămas fără aer poezia aparține tuturor chiar dacă doar cei aleși de ea se pot numi născători se pot numi devoratorii inefabilului "mercenarii umbrelor dezbrăcate de real" aleșii într-ale poeziei nu sunt produsele alegerilor libere locale sau generale și nici măcar prezidențiale... este alesul poeziei doar cel care are blestemul ei doar cel care are nesăbuința ei doar cel care are prostul obicei de a umple toate colile albe de hârtie toți pereții toate aripile de pasăre uitate în zbor poezia nu poate fi sărbătoare așa cum... nici o înmormântare nu poate fi sărbătoare prin fiecare poem Poetul moare tot de atâtea ori cu fiecare poem născut poetul nu-și mai aparține poetul se împrăștie ca frunzele căzătoare peste o noapte de grație sau pur și simplu peste banca aprinsă de îmbrățișări pătimașe blestemul poeziei nu ucide blestemul poeziei naște galaxii niciodată nu există în poezie totul este posibil totul este posibil doar prin poezie cea mai mare frază rostită pe această planetă este o simplă silabă într-un vers în care tăcerea se zbate poezia cuprinde cât nu poate să cuprindă o clipă ce se cere a fi trăită ce se cere a fi visată o clipă care te ia la palme fără a mai aștepta întoarcerea celuilalt obraz sau întoarcerea răniților de pe front sau întoarcerea prin iertare rămân poemele și mor poeții rămân poeții și mor poemele totul e să te hotărăști înainte de a muri înainte de a-ți mai aparține iremediabil niciodată nu există în poezie faptul că poetul mănâncă la aceeași oră cu muritorii nu-l face nemuritor faptul că poetul poartă aceeași marcă de blugi ca și ceilalți muritori nu-l face nemuritor faptul că știe să scrie „s-a” nu-l face nemuritor... nemurirea poetului se naște odată cu blestemul său de a fi mai mult pentru ceilalți decât pentru sine de a fi mai mult plecat pe gânduri decât prin străinătate de a fi... pur și simplu poetul nu poate fi decât anonimul din imediata ta apropiere cel care este atent la neatenția ta, cel care și-a vândut somnul pentru o coală albă de hârtie... poetul este prizonierul tău pe care l-ai răpit într-o clipă de singurătate și de slăbiciune și de sensibilitate pentru care nu există încă formulată nici o cerere de răscumpărare și pentru care încă nu s-a constituit nici măcar o celulă de criză poetul există doar atunci când poezia există!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate