"E dulce!", zice uliul și stârvul dă în clocot,
Cinci șoimi hoitari la masă cu uliul stau, sunt mari
Și grași de nepăsare și saltă-n danț, un ropot
Pe care numai turcul îl ține în șalvari.

"E fraged!", zice uliul, "mai dați-mi o sprânceană,
Delicatesa vremii intrată-n ochiul lui,
Pe care-l soarbe zarea, gâl-gâl, din damigeană,
Că prea de sus privea-ne, prea drăgostea hai-hui."

"Și, uite", zice uliul scuipând scârbit o floare,
"Miroase a grădină de licurici și Soare".