Priviri


Brațe din arborii roșii,
cu sînge urcînd înspre stele,
au îndepărtat soarele...


m-au prins de umeri apoi,
să mă tragă dinapoia lumii


și-au mai căzut pe mine niște frunze,
ideile toate miroseau a foc neaprins...


așteptarea m-a-ntrebat dacă exist,
nu am răspuns,
era noapte și am dorit să fie lumină...