agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-24 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu Prichindeii m-au amenințat că mă-mpușcă dacă mai trec prin pădure fluierînd și sărutînd copacii pe rînd. "Eu sînt Dionysos, spusei, arborii sînt sorii și luceferii mei și cerul meu este acest limpede iaz și vă rog să nu faceți haz." "Ce tot cîntă omul? întrebă o șopîrlă, n-ar fi mai bine să-l facem pradă peștilor din gîrlă?" "E Dionysos cel veșnic, rosti un lăstun, dar am impresia că e un exaltat și un nebun. Să trimitem ștafete în a veacurilor umbră să întrebe dacă Dionysos avea o privire așa de sumbră și obrazul ca varul și vocea de plîns năruită și o viață ca o casă părăsită." Dar prichindeii au întins sinețele, copacii de spaimă și-au acoperit fețele și vuietul reteză ca o secure liniște pădurii sure. "A murit impostorul, falsul Dionysos,", vesti crainicul de aramă și peste mine așternu o năframă. Dar luna văzînd cum zăceam asasinat, tembel, dojenind pe omorîtori le grăi: "Dionysos era el".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate