Să-ți sărut gândurile
care măsoară rândurile,
să fiu un neuron
care-ți face-un bon,
o-nregistrare pe casă
să fie pe masă
adevărat ospăț
pentru-un șugubăț?
Hârtia suportă
întreaga cohortă
de amăgire supusă
de gânduri ascunsă...
Sărut o idee și tac
mă-mbrățișează-un verde de lac
orăcăie aerul cam mormoloc
și-mprăștie praful-murdar, ca-ntr-un troc!

Credeam că sublimul există-n noi
dar el se-mparte adesea la doi.
Trecut-am "poznaș" amândoi
printr-o lume călcată,-n noroi!