agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-30 | |
Minunile pitite în voluptatea unui manechin
(șapte descifrări sacre) regăsirea celor douăsprezece semne pe malul unui trotuar, printre manechine 1. în fiecare zi mă lepăd de ființă. mă duc în piața orașului și ademenesc manechinele din vitrine, le aliniez la dreapta și la stînga neatingerii de prezent, apoi ne dezbrăcăm împreună de detalii la fel cum se leapădă minunile de zgura certitudinilor după primul fum, fiecare manechin își naște heruvimul 2. există un timp cînd îngerii se arată pe simezele conștiinței cum capsulele de opiu într-o piele de vis poate că cea fără de uimire vine să ne vadă prima oară 3. cînd vine să ne vadă prima oară, cea fără de uimire ne atinge pe sex, ne sărută pe ochi, ne freacă de pulpele ei și ne desprinde din carne cum din alb lemn un sunet zemos încîntare și pui de durere îngînare și pui de durere înfrîngere și pui de durere înduioșare și pui de durere înfășurat în puiul bucuriei înfășurat în hohotele puilor bucuriei cele amare și băloase, da, ne place ceea ce nu ne place, metronom ce despică țeasta timpului cu versete de sticlă. cînd cea fără de uimire ne dezveșmîntează în botez, vom muri erotici și goi, înfipți unul în altul ca două întrebări retorice brățări de argint, legăturile dintre cer și manechine 4. există o șansă de a îmbrățișa preagoalănefericirea cu trup anxios cu oase de abanos cu piele de cer cu mustăți de felină cu degete de stibină sau el e dumnezeu antropofagul îmbrățișătorul sugrumătorul castratorul singur în preaneînsingurarea noastră razele de lumină împung deșertul cu feminitatea mea reflexiva, ușa se închide 5. un zgomot mă scoate din pîntecul ideii și mă aruncă în deșert. un fior ne înghite pe loc în declicul ușii din gura lui ieșeau șapte săbii de foc, sau poate nu 6. tu mergi mai departe. nu te întreba de ce. nu privi înainte. nu privi înapoi. ieși din tine. rămîi în aditon fulgurant îngropat ca python. uită să te naști în cea fără de uimire. uită să te definești ca o cheie de boltă memoria lumii în pămîntul meu, e încă niciodată 7. e încă devreme, e încă niciodată, pentru a bate toaca în rozasa lumii cu inima unui manechin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate