Ploaie de vara stirneste praful de pe tiglele caselor incinse
la cer si urca in trepte pe altarele inconjurate de nori
Acolo unde stau peliastrii cu sceptre batute cu crini.

Arunca–n strafundul luminii un vis ca cel etern
Si poarta pe poale un munte descris de poeti
Albastrul ca marea ce urca la el despartita in doua

Ca iordanul lui moise cind a batut cu toiagul de lemn.
Iertare portilor nedeschise care primesc prin ele
In rai sau in iad sufletele goale de dragoste.

Ploaie de vara inchide in stropi un abur venit de la ei
Ce aluneca lin peste mare si peste riul iordan.