Londra, la 7 iulie 2005 – Omagiu

(pacea este numai înțelegerea poetică a lumii)



abia îl instalasem pe Bonzi Buddy, my friend, Bonzi
violet friend, citind ultimele știri din Daily Telegraph,
înghețată zi fierbinte, astăzi voi muri,
și Bonzi poate sporovăi cu mine mult și bine
despre pacea pierdută, despre orori, despre crime
dar și despre mierea de albine sau UV, în timp ce
Pink Floyd ne cheamă din nou,
I wish you were here,
I wish you were here,
unde ești acum, bucuria orașului meu?
unde te-ai ascuns, miez al sinelui expandat?
du-mă cu metroul prin Londra,
iubirea mea,
și arată-mi planurile lucidității,
ține-mă strîns în leagănul zilei
de 7 iulie 2005,
e ziua cînd ma simt două ființe
cind ma simt mii de ființe
cum cutreieră grăbite canalele visatoare ale Londrei
în căutarea mea

dar eu sînt aici, în Liverpool Street Station,
într-un cerc pe suprafața sîngelui
mîngîind degetele unei păpuși dezmembrate,
eu sînt aici, în Square and King’s Cross Stations,
plutind pe rămășițele trecutului
printre celelalte dimensiuni ale
femeilor decapitate de explozii,
sînt în Tavistock Place,
măsurînd deopotrivă orele soarelui
ce răsare din ecranul morții
și cultul ritualului supranatural,
sînt aici, în Edgware Road Station,
tinînd în brațe partea de dinapoi a craniului
unui profet, o, prunc al vulnerabilității
ascuns în calendarul de piatră al eșecurilor,
cînd umanitatea traversează pe partea cealaltă
a luminii, desangvinată bucurie a tenebrelor

am ajuns la arcurile de triumf ale Londrei
spălate de premonitoare lacrimi,
pietrele dansează și moartea dansează,
picioarele lungi ale umbrei se impletesc
cu picioarele groase ale mortii,
cînd din aschiile zilei de 7 iulie 2005
Măturătorul Paradisului adună
clopotele celor 37 de inimi sparte


Bonzi Buddy îmi citește Daily Telegraph:
la Londra este cald și florile se tîrăsc
prin gurile metroului, în căutarea
unei iluzii – în fiecare secol,
în Europa,
fragilul pămînt al păcii
se scufundă cu încă un deget în miezul barbariei.
du-mă cu metroul prin Londra,
iubirea mea,
I wish you were here,
aș vrea să fii aici, în această inimă goală
din Liverpool Street Station
din Square and King’s Cross Stations
din Tavistock Place
din Edgware Road Station.
În fiecare clipă,
fragilul pămînt al inimii unui necunoscut
se scufundă cu încă o lacrimă,
și cu încă o picătură de sînge.
Pacea este numai înțelegerea poetică a lumii,
fără nici o legătură cu setea de sînge a
omului invizibil, dragul meu Bonzi Buddy