Unde-au dispărut florile
de altă dată?
Totul s-a schimbat,
nimic nu mai e la fel…

Doar cerul…
Doar cerul nu renunță;
se încăpățânează să
rămână albastru…

Totul cade în jur,
moare…
Copilul născut
cere sânge…
laptele nu-i mai e bun!

Dar cerul…
Dar cerul vrea
să ne orbească
cu a lui puritate…

Mai suntem
în viață?
trăim?
singuri luptăm contra
tuturor…

Vă ascundeți de
Cerul nostru,
Care-și arde albastrul
pentru noi… pentru
voi…

Zburăm,
singuri… Luminăm
viețile voastre goale
Vă salvăm din
întuneric…

În schimb
ne huliți,
v-aruncați greutățile
spre noi…

Cerul ne cheama
în cele din urmă…
Dar cum să urcăm când
v-am luat pietrele
asupra noastră?

Prea grei să urcăm,
prea ușori să trăim
printer voi…
Locul nostru?
E aici...