A încercat și el odată
O scuză mai…adevărată,
Că-ntotdeauna a sunat
Și șefului, a motivat,
Că astăzi nu face prezență,
Având problemă de urgență :
A pierdut cheia de contact,
Sau că îi trebuie un act,
Că soacra i-a murit din nou,
Sau că e grevă la metrou,
Că are-o gaură-n tavan
Și-i plouă-n casă de un an,
Că socru-su a sucombat,
Că beciul iar e inundat…..
Și a ținut orice poveste,
Că șefu’ lui n-a prins de veste,
De ce Ion se învoia
Sau ce probleme el avea (?!)
Dar azi, Ion, cu glas firav
Sunând, a spus că e bolnav
Și greu el poate-a se mișca
Fiind lovit de-o boală grea,
La care șefu’ i-a răspuns,
Îndurerat, bufnind în plâns :
Suntem alăturea de tine
Și toți dorim să-ți fie bine (!)…
Apoi Ion, la țol festiv,
Cu-n aer foarte-afirmativ,
Plecă voios la Maricica
Să își petreacă ziulica
Fiind convins că-i înțelept,
Pe șef trăgându-l iar în piept ;
Dar nu dăduse colțu-n stradă,
Sirene de “Salvări” grămadă,
Scrâșnind din roți la unison,
În fața casei lu’ Ion….
Că nu v-am spus, un fapt banal :
Ion…lucra la un spital !

Valeriu Cercel