Nu de mult,
intr-o noapte cu luna plina,
am incercat sa dorm
pe oglinda argintie
a lacului cu valuri albe.

Dar razele de luna
nu m-au lasat sa dorm.

Am fost trezit de
amintirea spinoasa
a plutei rupte.

Cum ai putea sa dormi
cand trestia fosneste durere,
cand boul-baltii te-ndeamna sa mori,
si cand sarpele de balta
ti se incolaceste in jurul creierului
sufocandu-ti visele?

Cum ai putea sa dormi
cand si in pustiu
lumea vorbeste vrute si nevrute,
si cand,
pentru a-ti gasi inceputul
trebuie mai intai sa te sfrsesti?

Nu de mult,
intr-o noapte cu luna plina,
am incercat sa dorm
pe oglinda argintie
a lacului cu valuri albe
dar amintirea spinoasa
a plutei rupte
a devenit realitate.