Trilogia “Proiectul unei limbi universale”

Partea I - “SUFLETUL”

Motto:
“Prin clopot nu dai veste
Doar unui singur om
Ci zvoană - ’mpărățită
Ce vine de la Dom”

Clopote - poeți români (7)

70.George Topîrceanu

Balada Popii din Rudeni

…Nici o șoaptă… nici un ropot…
Numai din adâncuri sure,
Vine vuiet lung de clopot
Peste-ntinderi de pădure…

***

Infernul (ștanțe apocrife la Divina Comedie)

… Apoi un sunet depărtat de clopot
Păru că bate-n aer tarantella,
Și ploaia se porni cu grabnic ropot,…

***
Noapte de mai

… O șoaptă prinde să-nfioare
Umila ta singurătate.
Prelung și rar, în depărtare
Un clopot miezul nopții bate…

***

Prohod (I) - Din ciclul “Parodii originale”–Demostene Botez

… Doar în deal, departe, la Eternitate,
S-a pornit un clopot ca să-i indispună…
Bate-a deznădejde și-a pustietate –
I-auzi cum mai bate,
I-auzi cum mai sună…

***

71.Tiberiu Utan

Conace arzând

… Răsar alte focuri, cresc mai înalt,
prind clopote, altele, -n dungă să bată.
O să fie mai cald
în țara-aceasta-nghețată….

***

Clopotul

Clopotul sub care mă zbat
în buza căruia bat
este larg și foarte înalt
ca un paiug de limba lui
spânzur și i mă supui
izbind pereții timpului
clopote clopote
tropote tropote
hohote hohote.

***

Echo

Clopotele spuse-n sus
ajung cumva la auz?
Clopotele spuse-n jos
sun’ domnește de frumos!

***

Înainte de drum

…Și-i blând peste Iza e blând –
cu ultima ură
un soare nătâng, vai nătâng
mai are căldură
Și dulce mai sună răsună
cel clopot în dungă
pe cine mai vrea să răpună
pe cine s-ajungă.

***

72.Andrea Vâță - Diénes [Aminda]

La candela fără foc
Scriu încet rândurile acestea
literele îmi sunt ceară picurată
pe întunericul nud
curgând și clipocind în izvor
lent îmi împăturesc liniștea
am purtat-o pe umeri în seara aceasta
am dansat vals închizând ochii
în casa lui Dumnezeu
icoanele mă plângeau în nebunia mea
down with love
îmi repetam zâmbind absent
la fiecare pas cu
altă intonație
m-am așezat într-un târziu lucid
pe treptele altarului
îmi curgea seninătatea târzie
peste rochia de mireasă
am adormit acolo murmurând încet
când m-am trezit am văzut
un inel rostogolindu-se
printre clopote moarte.

***

73.Ion Vinea

Adagio

Marș funebru pentru iubirile moarte,
Aur solemn din fluide fanfare.
Unde sînt Umbrele? Lung le plâng clopotele.
Ritmic polenul silabelor rare
tremură-n floarea cărărilor palide
din cimitirul feeric al toamnelor
pînă departe,
ce monoton stelare.
Cum le plâng de-ndelung clopotele.
Van uragan de ruini de volute sonore
grav fulgerat în deșertul gol de fantome,
legeni în drum coroanele fără de nume
rostogolind pe treptele ude șipote, ropote,
glorii de dolii pe urma uitatelor urne și ore.
Unde sunt, unde sunt Umbrele?

Marș funerar în amurg închinat bacantelor moarte,
Ruga de-apoi pentru cele căzute
Pasionat pe-al lor câmp de onoare,
Vis efemer sortind pomenirii eterne.

Glas sepulcral de alămuri finale,
funeralii iubirii neîntâlnite,
funeralii eroinei necunoscute.
Unde sînt Umbrele? Lung le plâng clopotele.

***

Celei venite

… Să-mi fie glasul tău adierea
depărtărilor mari în cari s-au stins clopotele
grele ale rugăciunilor…

***

Clopote

Din ce adînc și limpede trecut
înfiorați stelarele amurguri
Și oamenii cu inima de lut,
voi, clopote captive-n bolți și burguri?

Legînd în glas, de ora care-a fost,
sositul ceas al legănatei treceri
palpând și ‘nalt și sfînt alai, ce rost
clamezi în drum nenduplecatei seceri?

Pe unda ierbii,-n vînt și-n vis ascult
oricând, oriunde, palida lor larmă.
De-i zvon, chemare, bocet sau alarmă.
Prin vieți și morți sînt robul lor de mult,
cuprins în roiul de-aur ce se sfarmă
de zodii vechi, august și-etern tumult.

***

Clopotul Scufundat

Prin cristal zvonește clopotul înfundat,
ca prin vis atins de aripa timpului,
singura care coboară în zbor întors
spre basmul adâncului, sub liniștea iazului…

***

Clamor

… Auzi Sabaot echipajul cocoșilor
semnalând o zodie-n zare, o cometă-n zenit, un
meteor la răsărit
tăindu-ne calea spre ziua de-apoi…
Și schimbul și-așteaptă cu pliscu-n pene ora,
că mai sînt și clopotele și sirenele.

***

Cumpănă

… Ce departe plâng clopotele-i verzi
în cetatea unde vom fi întorși
cei plecați cu arme spre stânci,
cei ce venim cu povești îndelungi
prin ținut tatuat pe poteci…

***

Don Juan

… Dați-vă mâinile,
oarbă e viața sihastrului,
de el iubirea s-a depărtat
ca o duminică între clopote
Și-n soarta lui bântuie căințele
în vârtej de sare și scrum.

***

Gina (II)

… Tu spune-mi, poate nu-i poveste
nu toate orele de noapte mint
Și nici târziu
când lunecă iviri pe lângă vis
Și fără cânt
se leagănă în inima de lut
un clopot al singurătății,
atunci e poate ce zăresc aievea
privirile-mi întoarse-nspre abis.

***

Golia

… Ecou de-osândă, veșnic acel tropot
de-avânt smintit pe-al iadului colnic,
precugetat zorind la inamic, -
îmi sună-n pomenire ca un clopot,
amar trezind în gând, și de prisos…

***

Exil

…Prin giulgiul orb al miezului de noapte
pe care-l sfâșie cocoșii,
în clopote solemne de aramă,
se leagănă clopot – vițele rare, - …

***

Final

… A rămas de ieri un cuvânt: a fost.
Stins e convoiul celor din urmă vedenii.
Clopot de taină a limpezit tăcerile.
Aripa fără freamăt fulgeră pe domeniu.

***

Golia - In memoriam

… Pentru plânsul fără de rouă
numai valul de nisip al căințelor,
pentru liniștea de clopot a serilor
numai ochii de ceață ai fantomelor…

***

Obses

… Dar mie niciodată n-o să-mi sune
salbateca izbânzilor fanfară,
nici clopotele-n turlele străbune,
stindardele de aur, goarnă iară…

***

Memento

În larma orchestrei de negri, în lâncede cârciumi de lux
când tremură coama femeii din perne și vis
Și palid e chipu-i și aprigă șoapta,
Și-n zori pe-o faleză pe treptele-n spumă-ale mării
Și-n serile marilor zodii când clopote trec nevăzute,
ne-ajunge din urmă fiorul ce-nvie icoana și glasul altor lumi
Și care mă chiamă și nu-s nicăieri.

***

Pantelimon

… Așteptam să sune clopotul
ora sălilor albe.
Nici un bolnav printre arborii de rugăciune.
Doar noi și-n pletele tale vântul.

***

Prag

… Aburi de zodii preajma leagănă,
lacrima morților liniști încheagă.
Unde ești, frate din pământ
în gând suflat ca o umbră –
vechi clopot întrebarea o scufundă…

***

Răzvrătire (soliloc nocturn)

În toiul beznei clopotul de lut
al inimii un tâlc de cobe-mi bate, -

***

Rugăciune

Iată, pe lumina dealului cel ascuțit
Noaptea înjunghiată a murit,
Vin, puhoi, cirezile-nzoririi,
Plugurile spintecă pământul,
O să cânte fluierul pietrelor și râului
Și din clopot sunetele vor pluti ca sfintele,
Ierburi cu andrele de argint țes covoarele de mărgărit…

***

Singurătăți

… Violete: pe arsura gândului roua de cerneală.
Și departe au semănat clopotele
corul lor de sfinte
pe aceste poteci ale vămilor…

***

Sonet

… Din câte-au fost e tot ce mi-a rămas,
răzbel, ospețe, baluri, stânse-s toate,
Și-ntoarse ceasul de singurătate
mă-ncerc tăcerii grele să-i dau glas
de clopot spart care-n paragini bate…

***

Ton

…Bang. Un sunet plin
trece rar ca o lumină
peste viața reculesă și deplină
dintr-un peisaj creștin.

Pe sub sonorul adăpost
turmele seculare vin
de pe unde au fost.

Într-un piept de bârne
cine s-a gândit, de viu
sus clopotul să-l atârne,
inima ce cântă în pustiu.

***

74.Val Voiculescu

Isus din copilarie

… Clopotele mâhnite înmormântau lumina
Și lin o coborau amestecând-o-n denii….

***

Patru brazi

A spălat frumos buștenii, mândru I-a gătit,
Cu cu lumânări de ceară-aprinsă I-a împrejmuit,
Și sub coaja fiecărui strecurând un ort,
A pus clopotul să tragă jalnic pentru mort…

***

Glas de clopot

Se tânguia un clopot din turla lui de lemn
Și-adâncu-I glas, ca unda, se-mprăștia departe.
Prin noaptea fără stele purtând chemări de moarte.
Cătunele, buimace, se deșteptau la-ndemn…
Neogoit, amarnic, prin văile deșarte
Chema dogitul clopot din turla lui de lemn.

Și-nfiorați de jalea năvalnicului zvon,
Creștinii, din bordeie treziți fără de veste,
Ieșeau făcându-și cruce și întrebau ce este:
-Ce mort în miezul nopții purtat e la amvon?!…
-Aprinseră opaiți miloasele neveste
-Și prinseră să plângă cu-al clopotului zvon.

Iar glasul de aramă aici parcă tuna,
Sălbatecă putere de blestem dând durerii,
Aici murea de jale…și-n mijlocul tăcerii
Mulțimea-ngrijorată și cruntă s-aduna.
Toți se-ntrebau de nu sunt în noaptea Învierii,
Căci clopotul din turlă înverșunat tuna.

Și-n apriga lui limbă certări se tălmăceau,
Din buzele-I de schije curgea înțelepciune,
Proorociri grozave și psalmi de-ngropăciune,
Mânii întunecate ce greu se-năbușeau…
Căci duhul răzvrătirii părea că însuși spune
Frânturi de psalmi amarnici ce-n zbor se deslușeau.

Nedumeriți, o vreme, sărmanii poporeni
Străinul glas de clopot cu frică ascultară;
Dar, fără să priceapă strigarea lui amară,
Pătrunși de frigul nopții, și preoți și mireni
Intrară în bordeie și iarăși se culcară
Luminile stingându-și sărmanii poporeni.

Și-n van nălucul clopot din turla lui de lemn,
Împrăștiindu-și glasul prin văi și munți departe,
În noaptea fără stele zvârlea chemări deșarte;
Nu s-a clintit un suflet la vajnicu-I îndemn,
Ci numai pentru sine a jale și a moarte
Suna năuc un clopot din turla lui de lemn.

***

75.A.I. Zăinescu

Copac frumos

… E-a treia creangă-a câmpului și parcă
Grăbiții nori cu fulgere-o încarcă.
Prin trunchiul ei trec ploile și-n ropot
Albastre sună ca-n pereți de clopot…

***

Pastel

… Ninge, ninge-n tropot
Și se rup, pe deal,
Stele dintr-un clopot,
Albe, de cristal.

***

76.Ilie T. Zegrea - Cernăuți

Clopote la margine de Þară

Clopote la margine de Þară
Și la început de iarnă bat
Să n-adune-n lacrima amară
Ce de atâția ani în ochi ne-a stat.

Cu pecetea munților pe frunte
Cu Cosminu-n sânge și-n bunici
De la rădăcini de la grăunte
Am urcat prin veacuri până-aici.

Din Siret în șesuri mai domoale
Unde curge Prutu-n alte zări
Se aude vorba Dumitale,
Domnul Flondor, Domnul Cavaler...

Iar din alte piscuri, din departe,
Peste ani se-nalță vertical
Și ne strigă din aceeași soarte
Avram Iancu, Craiul din Ardeal.

În durere ca-ntr-o catedrală,
În același viscol și îngheț
Inimile noastre se răscoală-n
Bucovina, Þebea și Râmeț.

Pe Câmpia Blajului cea mare
Sau în Codrii veșnici din Cosmin
Din speranța noastră cresc altare
Și eu vin la ele să mă-nchin.

Nu suntem noi fii fără de țară,
Neamul meu e-un Clopote total
Care bate și ne-adună iară
De la Cernăuți până-n Ardeal

***

Culese de Ovidiu OANA - PÃRÃU

(VA URMA)