cer rãsturnat în aducere aminte o lac ciudat
transparent în pãrerea de rãu a anilor ce vin !
e atât de bine sã pleci asuprã-ți vârsta întregã
sã vezi jucându-se duhul adânc și verde
pe pãmântul zilelor strãlucitoare și aurul basmului
în care umbra voastrã iute dispare, vii Idei:
a fi un nor sub talazuri copacul acesta ca
putrede alge

fremãtând amețit în înaltul apelor
fațã pierind suptã încet de nisipuri
în clipa în care pacea coboarã-n oglinzi

deșteptat însã printre atâtea fețe de oameni
s-ar putea sã fiu încã unul din ei