Mi-am scris o zi de odihnă pe an
În care tăcerii cu totul mă las
Desculță, purtând straiul vechi ardelean
Mă aflu la Lainici în zori de Ispas.

Primesc de pomană și morților trec
Mirosul de pâine dospită în casă
În ruga de obște genunchii mi-i plec
Și ceara se scurge prin oase-mi, cleioasă.

Iar clopotul însuși se-nchină și tace
E ruga de nașteri de prunci sănătoși
Aminte ia Doamne la inimi sărace
Și-ncheagă copiii curați și frumoși!