Partea I - “SUFLETUL”

Motto:
“Prin clopot nu dai veste
Doar unui singur om
Ci zvoană - ’mpărățită
Ce vine de la Dom”

Zurgălăi - poeți români


1.Vasile Alecsandri

Iarna

… Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și desmiardă oceanul de ninsoare.
Iat-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

***

2.George Cosbuc

Nunta Zamfirei

… Și-n vremea cât s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum după tilinci;
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrăngăneii la opinci
Ca-n port de sat. …

***

3.Otilia Cazimir

Ninge

… E un fulg și-i cel dintâi
Și aduce-n vânt ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi…

***

Un mieluț cu zurgălău

..Uite-un miel cu zurgălău:
Ãsta e mieluțul tău…
Stă – stângaci și mititel,
Cu privirile prostuțe,
Cu picioarele grosuțe
Și prea-nalte pentru el.

***

4.Nicolae Labiș

Zurgălăul

Fulgi uriași deasupra țării cad,
Pe bărăgane vânturile țipă,
Somn neclintit de iarbă și de brad
Învăluiește munții sub aripă.
Cu clinchete zglobii din dunga văii
Răsună zurgălăii argintii;
S-apropie de geamuri zurgălăii
Certându-se cu glasuri de copii.
Întregi, întinderile țării mele
De sunete voioase se cuprind
Și împletește glasuri subțirele
Acest șăgalnic, așteptat colind…

Târziu, când zarea-n zori sticlea brumată,
Un zurgălău mai răsuna stingher,
Poate-un copil întârziat de ceață
Și-mpleticit printre nămeți, prin ger,
Suna c-o nefirească dăruire,
Împrăștiindu-și clinchetele-n stol…
Pălind, cuprins de-o veche amintire,
Am stat cu ochii duși pe geam, în gol.

… Eram firav, parcă bătut de vânt,
Iar tata dus în marșul surd, de chin,
Poate-n tranșeu, ori poate în mormânt,
Oricum departe, în pământ străin.
De groaza avioanelor, prin sate,
S-au tras peste ferestre foi de cort.
Orbeau ferestrele întunecate
Ca într-un sat de multă vreme mort.

O cetină c-un fir de lumânare
Și c-o mărgică smulsă din suman
Vestea că, pe vântoase reci, călare,
Din viața noastr-ă mai trecut un an.
Zăvozii nu lătrau în bătătură,
Ci scheunau cu vântul pe sub uși.
Flăcăii nu mai ajungeau să ure
Pe la ferești, de unde erau duși.

Plutea încremenită o tăcere…
Nici urători, nici câini, nimic, pustiu,
Când, deodată, ca o adiere,
Cu glas scâncit, tremurător și viu,
S-a auzit un zurgălău cum sună
Îndepărtat, cum sună subțirel,
De parcă nopții ar fi vrut să-i spună
Durerile știute doar de el.

Se auzea de undeva, din vale,
Și vântul îneca în răbufniri,
Parcă plângea încet metalul, moale,
În palmele-nghețate și subțiri.
Și mama sta așa cu fața udă,
Cu gândul dus la tata, ascultând
De unde-i el, nu poate să audă

Și poate nu va auzi nicicând,
Că poate-acolo, în această clipă,
Învăluită-n viscol uriaș,
Vre-o pasăre de noapte, rece, țipă
Lângă bocancii aspri de ostaș…

Am ascultat pâna spre dimineață
Cu fruntea rezemată de ușor
Și mama și-a dus palmele la față
Și mi-a părut că râde-ncetișor.
Îl auzeam la geamuri și la ușă,
Afară, undeva în infinit…
Cutremurat de friguri și de tusă,
În clinchetele lui am adormit.

E Anul Nou. Știam noi ce mâine fi-va
Și ce-o să mai aducă anul nou?
Un zurgălău stingher din nou porni-va
Prin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pământului, uitarea
S-a așternut pe sânge, scrum și fier?
N-ați cunoscut ce-nseamnă așteptarea
Și ce înseamnă-un zurgălău stingher?

- Am cunoscut cu toți durerea ce e.
Avem la masă câte-un scaun gol.
Să n-aibă somn și-n tihnă să nu steie
Ei, alchimiștii noului pârjol!
Nicicând noi nu vom îngrășa ogoare
Așa cum ei ne văd în visul lor,
Prin bălării de foc nimicitoare,
Sub pălării de foc, nimicitor.

Sculați, voi, boieri mari, s-arată zorii,
Voci tragice pe vânturi se aprind.
Treziți-vă, vă vin colindătorii,
Acuzatorii, asprul lor colind.

***

5.Ion Pillat

Adio la Florica

… Acum trăsura trage la scara amintirii
Și de plecare sună în curte zurgălăi.
Acum, din mine, ceasul temut al despărțirii
Și-ntinde umbra sură stăpânitor pe văi…

***

Alecsandri
Și ca un dar
De raze ce s-ar frânge în picături de cântec,
Se revarsă-n odaie un luminos descântec
De zurgălăi ce sună în trap vioi de cai…
Să văd pe cel ce vine, pe geam mă aplecai…

Așteptându-i
… Alăturea mesteceni subțiri se profilară,
Zvelți călușari ce-n raze țesute mai revin
Cu zurgălăi de aur și în cămăși de in….

***

De-o fi să fie raiul

… De-o fi să fie raiul, să fie-un câmp de nea,
Să scârțâie zăpada aprinsă stea cu stea
Și zurgălăi de sănii să sune cum suna
În țara mea pe vremuri copilaria mea
Când toata tinerețea, iubire, te-aștepta…

***

Elegie

… Pe-aleea ‘naltă de castani
Taina, toamna, timpul mi se joacă
Simt: m-ajung din urmă vechii ani,
Zurgălăii lor o să mă-ntreacă,
Sună pe aleea de castani…

***

Iarna

… De-acuma câmpia va fi foaia nouă,
Pe care sănii-nseamnă stranii dungi,
Și-n tine călătorule-o să plouă
Cu zurgălăi, cu amintiri, cu doruri lungi….

În zare zurgălăi de sănii….. Suflet nins…

***

6.Zaharia Stancu

Douazecișitrei de cântece

… Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare și vechi.
În grădini și-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii…

***

7.Cicerone Theodorescu

De vorbă cu un tânăr

… Nu ierni cu urme de jigănii,
Copaci geroși gătiți cu artă,
Nu zurgălăi frumoși la sănii
Care pe nimenea nu poartă!…

***