Pe un
tăpșan,
un
orășean,
vede o vacă.

Se
învârtește
și se
gândește
Ce să facă ?

El
o atinge.
Ea
îl împunge.
Nu-l place, pace.

Ãsta,
pe mine,
văd
că m-aține
și nu-mi dă pace.

Nu știe
dânsul,
că vine
mulsul
și stau din treabă ?

Curând
vine seara,
iar eu,
căldarea
umplu cu lapte din iarbă.

N-am
timp de tine !
Pleacă,
mai bine !
Și te gândește !

N-am
timp de glume
cu
d'alde tine !
Cin'te hrănește ?

Iar,
el săracu,
ia
lapte acru
și zice, gata !

Este
ursuză
fiindcă-i lăuză;
de asta, iaca
- Nu râde vaca !