agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-06 | |
Revista Feed back nr.5 / Poezia ,pag. 18
Iași aprilie, 2005 Bianca MARCOVICI alt atentat Tatăl si fiica la o cafenea din Ierusalim, după “mesibaravacot”* și, ultima discuție când teroristul a intrat alegând-o ca mireasă pentru celălalt tărâm! Iar ea trebuia să fie mireasa altcuiva aici pe pământ! Mirele real care o aștepta, dorea și-a pierdut cunoștiința văzându-i trupul sfârtecat! Stăm la coadă la moarte, în loc sa stăm la coadă la alimente, la fericire, sau la orice altceva necomestibil! așteptându-ți fructul Dacă ai ține la mine cum eu înmuguresc asteptându-ți fructul legănat de vântul parșiv nisip și zgură cutremure astrale, dacă tu ai înțelege nevirtualul din păstrarea cuvântului, dacă migala sufletească ți-ar scoate ochii minții, să mă rogi sa fiu, să mă rogi sa te mângii, să mă cuvânți înaintea atingerii, Dacă!... *petrecera fetelor înainte de nuntă aburi de femeie aburi de (Doamnă) Uneori coapsa femeii e creier, E gând, E sfârșeala unei zile de muncă. Daca ai vrea sa fii îmbrățișat de liniștea zilei, n-ar trebui să auzi vânzătorul de păsări, nici zgomotul liftului, nici măcar absența cuvântului strigat prin litere mari; chiar orbul simte prin degete nesupunerea! Singurătate desuuri roșii în singurătate și un pahar de vin roșu învîrtindu-mă pe călcâiul nopții așteptându-te senzație de vulnerabilitate rediscurs fară număr Dacă aș fi “pielea ta”precum muza, doar o clipă să-ți sădesc dezrădăcinarea mea în inimă, să-ți clădesc în tine castelul meu de nisip, să-ți pipăi și eu lucrurile pe care le atingi, să simți pulsul lor și numele lor și întrebările pe care ți le pui răsuflând ușurat, când scapi de cei din jur. Să fii cu tine Neplictisitul, să te agăți iar de “carcase de pești” doar să-ți reînvii trecutul. Să nu uiți țara mea de foc și pară, Gan haEden-ul adevărului, care n-ai pierdut-o încă, mai speră, chiar dacă pașaportul expirat te ține legat - rătăcitorule țara o ai în mine, dacă vrei! O ai definitiv în mine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate