În hruba-ntunecată cu pucioasă
Ce ars-a milenii în șir,
Gingii bolnave, privirea-i roasă
Un stârv cu față de martir

Și-mi pare că vrea să vorbească
Zig-zag-uri, cercuri cu radian
Și-n a sa voce păsărească
Plutește un aer de sultan

Se apropie cărnetul diavolesc
Cu viermii colcăindu-i sub unghii
De mine ca să-l potolesc
Și vrea ca-n spate să-l înjunghii…

Poetul:

-Cine ești a nopții creatură,
Din ce cotlon ascuns te-ai întrupat?
N-ai nas, ureche, nici dantură
Și ești așa înfometat

Și-ochi de foc ca semilună
S-au dilatat și tot zbătut
Și negură, și-ncet furtună
S-au cufundat într-un strănut

O voce care cheamă ciuma
Din gâtu-i gros cu-ecou prelung,
Privesc în jur și văd furtuna
Sontcâtaind picioru-i stâng

-Bag sama că o legendară
Poveste de demult, un mit
S-a întrupat din mâzga și ocară
În dosul unui zid de schit

satan:

-Te văd c-ai știință multă, carte
Dar locu-ți nu e pe aici
Născut în locuri… mai departe…
Tăios la minte ca un brici

Poetul:

-De unde mă cunoști lighioană
Ce globuri negre-ai cercetat?
Și cred că nu ești din icoană
Nu pe Pământ ești întrupat

satan:

-Ba, pe Pământ, te-nșeli, măi frate
Mă trag din neamul evlavios
Mânios la fire și-n etate
Nutresc un gând prea sănătos

Poetul:

-Ah, crezi că minți pe orișicare?
Nu m-am născut alaltăieri
N-ai preumblat liber în zare
Nici prin livezi pe lângă meri

satan:

-Nici vorbă, nu te mint, eu
Defel nu-s prieten cu natura
M-ascund în negrul cel mai greu
C-un sâmbure arunc doar ura…

Cu sabie sură, plumburie
Vestesc războaie,-nmormântari
Și-n ceata-mi cine avea să vie
Îl voi slăvi doar cu cântări

Poetul:

-Ma faci să râd în gura mare
Vorbești de imn, decorațiuni
Le dai la toți făr’ amânare
Mârșave vorbe și minciuni

Satan:

-Îti jur pe barba mea păroasă
Că de te-alături în convoi
Cu mine-n capăt la o masă
Cinăm cu fast noi amândoi

Poetul:

-Eu, cu tine la ospețe?!
Nici de ar fi sfârșit de zile
Nu are cine mă răsfețe?!
O mamă, două dragi copile

satan ofticat:

-Prea-curând vei fi pământ
Cu ochii - flori de primăvară
În van pastra-vei jurământ
Se va topi în soarta-amara

Poetul:

-Decât să fiu păgân asemeni ție
mai bine viața o las de-acum
Plecând departe în robie.
M-or pomeni lacrimi postum

satan enervat:

-Voi, oamenii, nu gândiți drept
Ca eu la fiecare pod
Cu brate-ntinse vă aștept
Pe orice chip, pe tot nerod

Poetul:

-De-a’ fi așa, avem credință
Ce am păstrat-o sfânt la piept
A noastră va fi biruința
Așa va fi, ți-o spun eu drept

satan:

-Nu vrei să batem frate palma
Să te coborî cu mine-n scări
Te-oi face popă acu’ de-a valma
Vei ține calde cuvântări

Poetul:

-Chiar nu-nțelegi c’aici mi-e locu’
Să ard tăcut încrâncenarea
Un trai veșnic așa-mi va fi sorocu
Să desenez cu ceruri marea

satan:

-De ars, vei arde veșnicie
Cât despre mare-mi pare rău
Cu-a ta gatitatranicie
Cunoase-vei un singur hău…

Poetul:

-Asa să-mi fie nemurirea
Să ard în sânge scurs pe maluri
Și foc mi-ațâțe trăirea
Ca mai apoi încet pe valuri

-Sa mă duca-ndepartari
Să-mi fie ceaslov de sfârșit
Din cer să sufle dragi cântări
În ton cu glasul ce-a pierit

satan:

-Hai, mai jos o treaptă
Cuprinde-mă strâns de mâini,
Legat la ochi tu mă așteaptă
Să leg la poartă ai mei câini

Poetul:

-Eu, unul, sar mai bine-n lavă
Aruncă-te cu mine, vrei?
Și-ncet fiinta-ți cam bolnavă
Va ispăși cu ani mai grei

satan:

-Nu vrei ca să cunoști
O izbăvire mai măreață?
Ajuns apoi în oști cerești
Să guști a lor dintâi dulceață

Poetul:

-Satane, crucea-ți dăruiesc
S-o porți cu a mea amintire,
Să văd cum jalnic în tine cresc
Căi netede de mântuire

Satan:

-Ba da, o voi, cu o condiție
Să mă urmezi pân’ la sfârșit
Voi face astfel grea justiție
Și să ai trai la nesfârșit

O umbră neagra-apuca crucifixul
Și-o vâra-n burtă de îndată
În depărtări albind din nou axul
Răsar lumini și-o lume prea-curata

Iar poetul, râzând mulțumit
Își scrie astfel închierea
În taină se retrage-n schit
Așa-i fu vrerea…


2005-08-06