agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4431 .



stare
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [moxzal ]

2005-08-21  |     | 



ochiul tău verde plutind spre insula hokaido
ca un miros de aer proaspăt în pânza corabiei
și grădinile acelea de nisipuri perfecte și ceai verde
curgem unul după altul prin gâtul obscur al clepsidrei
alunecăm pe pereții albi și înclinați ai camerei
în copitele nesfârșitelor herghelii de cai liberi
ca niște centauri salutând în două picioare visele noastre
cu un nechezat de câmpii nesfârșite și calme

mailul tău îmi pare astă seară atât de trist încât spațiul
se curbează pentru a mă face de durere covrig în jurul lui
și a lăsa să îmi crească din gură arbori de cauciuc
într-o junglă cu țipete stranii noapte de noapte
împlântate în ceruri ascuțite și grave
tu nici nu știi povestea aceea a oamenilor absurzi
cu gurile lor ca niște gheare mușcând timpanele mele a cretă

ascult ceva cu supradoze curve și sinucideri în masă
ca dintr-o lume fără margini și fără lume
prin capul meu trec toate carnagiile secolului XX
cu fumul grețos al crematoriilor de la auschwitz
și mitralierele sovietice din pântecul femeilor lehuze
și porumbeii albi plutind însângerați deasupra lucrurilor
dacă aș mai pune un X aș aștepta reîncarnarea marchizului
între o femeie blondă și venirea extratereștrilor
cu pulpele cutremurându-se dezvelite și încordate

ochiul tău verde plutind cu pânzele împroșcate de vânt
cu furtunile năucitoare din oceanul acesta
hokaido miros de pescăruși cu aripi cu pene cu zboruri
aș putea sări într-un picior de fericire ca ultimul peștișor auriu
ochiul tău verde ochiul tău verde verde verde
agățat de tavanul din care picură de deasupra
țipetele orgasmice ale unei femei posedate ca într-o exorcizare

ochiul tău verde și lebedele grațioase dintr-o pictură cubistă
ochiul tău verde și insule acelea nemărginite de sare
și flori precum copilăria mea cu cântecele duioase de leagăn
și orezul cu lapte și cacao cu zahăr
ochiul tău verde și seara asta care-și scuipă sângele
înfricoșător de real înfricoșător de înfricoșător
ochiul tău verde de un verde năucitor și imposibil

mai gândesc totuși să deschid ușa apartamentului înainte de moarte

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!