agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-21 | |
ochiul tău verde plutind spre insula hokaido
ca un miros de aer proaspăt în pânza corabiei și grădinile acelea de nisipuri perfecte și ceai verde curgem unul după altul prin gâtul obscur al clepsidrei alunecăm pe pereții albi și înclinați ai camerei în copitele nesfârșitelor herghelii de cai liberi ca niște centauri salutând în două picioare visele noastre cu un nechezat de câmpii nesfârșite și calme mailul tău îmi pare astă seară atât de trist încât spațiul se curbează pentru a mă face de durere covrig în jurul lui și a lăsa să îmi crească din gură arbori de cauciuc într-o junglă cu țipete stranii noapte de noapte împlântate în ceruri ascuțite și grave tu nici nu știi povestea aceea a oamenilor absurzi cu gurile lor ca niște gheare mușcând timpanele mele a cretă ascult ceva cu supradoze curve și sinucideri în masă ca dintr-o lume fără margini și fără lume prin capul meu trec toate carnagiile secolului XX cu fumul grețos al crematoriilor de la auschwitz și mitralierele sovietice din pântecul femeilor lehuze și porumbeii albi plutind însângerați deasupra lucrurilor dacă aș mai pune un X aș aștepta reîncarnarea marchizului între o femeie blondă și venirea extratereștrilor cu pulpele cutremurându-se dezvelite și încordate ochiul tău verde plutind cu pânzele împroșcate de vânt cu furtunile năucitoare din oceanul acesta hokaido miros de pescăruși cu aripi cu pene cu zboruri aș putea sări într-un picior de fericire ca ultimul peștișor auriu ochiul tău verde ochiul tău verde verde verde agățat de tavanul din care picură de deasupra țipetele orgasmice ale unei femei posedate ca într-o exorcizare ochiul tău verde și lebedele grațioase dintr-o pictură cubistă ochiul tău verde și insule acelea nemărginite de sare și flori precum copilăria mea cu cântecele duioase de leagăn și orezul cu lapte și cacao cu zahăr ochiul tău verde și seara asta care-și scuipă sângele înfricoșător de real înfricoșător de înfricoșător ochiul tău verde de un verde năucitor și imposibil mai gândesc totuși să deschid ușa apartamentului înainte de moarte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate