agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-23 | | Înscris în bibliotecă de Ionescu Alexandru
Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche, Atat de gratios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravata si vesta. Sunt cel mai frumos din orasul acesta. Nascut din incestul luminii cu-amurgul, Privirile mele dezmiarda genunea, De mine vorbeste-n oras toata lumea, De mine se teme in taina tot burgul. Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul... Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase, Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata, Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata ? De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ? Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase... Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar, Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu. Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu Si-ntregul picior cand pasesc il descopar, Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar... Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze Privind cum se tin toti ca scaiul de mine. Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine Sarind, topaind dupa negrele-mi buze. Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze C-un tainic creion imi sporesc frumusetea, Fac baie in cidru de trei ori pe noapte Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea. Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur, Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase, Fumez numai pipe de opiu uriase, Pe bratul meu drept tatuat-am un taur Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur. Prin lungile, tainice, unghii vopsite, Umbrela cu cap de pisica ranjeste Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste, Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite, Din mine ies limbi si naparci otravite. Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase, Si insasi natura atotstiutoare Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ? Sau numai un turn ratacit printre case, Un turn de pe care cad pietre pretioase ? Sunt cel mai frumos din orasul acesta, Pe strazile pline cand ies n-am pereche, Atat de gratios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravata si vesta. Sunt cel mai frumos din orasul acesta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate