mama introvertita aureea


noua dezlegari de corp







1. eu cred că acest cerc negru
care mă adună împuținată în fiecare zi
într-o amforă plină cu semințe
este mama

2. era o dimineață de martie
când mâna mea ținea mâna mamei
într-un cearceaf plin cu perle de sânge aureus
și amândouă strângeam o lumânare
ca pe o funie de lumină
luând forma obiectelor din jur


3. într-un alt cearceaf roșu
plin cu frunze albastre de neclintiri fizice
picioarele mamei continuau să pășească
deasupra barierelor mentale
și se desfăceau din când în când
pentru a lăsa o stare de captivitate virtuală
să scoată primul strigăt

4. ah, și a fost odată o casă meditativă
cu o gradină mică între cer și pământ
unde mama întindea la soare
hărți și homunculi
și își aprindea o țigară scumpă
sau mesteca boboci de trandafir
fără ca zgomotele ființei să poată perfora
nivelele de subtilitate


5. cumva, și nu întâmplător chiar mama
tentaculară ghemuită în cearceaful palid,
fiecare cuvint este locul geometric
de unde desprinderea de culpabilitate
izbucnește cu intensitate maximă
la fel ca o tăietură adâncă în burta unui manechin


6. la ora 6 și 50, în timp ce petale de fluturi
măturau cearceaful plin de mușchi smarald
unde mama înflorea ca o ușă în zid,
am simțit desprinderea de corpul fizic
în creștetul capului
ca pe o mângâiere întunecată
așternută pe un corp de lumină

7. eu cred că cei paisprezece elefanți
ce trag de funiile făcute din cearceafuri
înfășurate strâns în jurul mamei
vor să rupă cordonul ombilical
dintre mine și noaptea mea

8. privesc pe fereastra de la reanimare
și o văd cum pătează cearceaful albumului de familie
cu incunabule
mama este acel vârf de ac
prin care Dumnezeu îmi umple venele
cu amintiri cuantice despre starea de anxietate a poemului

9. această pată roșie de magenta aureea
și această radiație calorică descrescătoare
și acest cerc negru atotpătrunzător
sunt mama vibrând într-o pozitivitate
ce străpunge cu unghii de femeie pofticioasă
pielea de cearceaf a copilului în care mă ascund




în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor". p.131-133.


***
Blog Angela Furtuna