agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2402 .



Surorile de caritate
poezie [ ]
Iunie 1871

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [J.N._Arthur_RIMBAUD ]

2005-08-28  |     |  Înscris în bibliotecă de Andrei Rautu



Un tînăr cu privirea sclipind, cu pielea brună,
Frumos în goliciunea-i la douăzeci de ani,
Cu fruntea-n cerc de-aramă, slăvită-n clar de lună,
L-ar fi iubit și-un Geniu, pe-ăst tînăr, la persani,

Impetuos, cu sumbră tandrețe de fecioară,
De primele dîrzenii și mîndru, și-arogant,
Ca tinere mări, lacrimi de nopți adînci de vară
Ce se revarsă, toate, în mătci de diamante ;

Un tînăr, înaintea sluțitei lumi, se-afundă,
Iar inima-i tresare, stîrnită-acum mai vast,
Și,-atins de-această rană eternă și profundă,
Va să-și dorească sora de caritate, cast.

Femeie, dulce milă, morman de măruntaie,
Nicicînd nu ești, ah, sora de caritate tu,
Nici fine mîini, sîni splendizi, ochi sumbri de văpaie,
Nici pîntec unde dormea-o roșcată umbră, nu !

Îmbrătișarea noastră atîta poate spune,
Tu, oarbă netrezită, cu ochii mari și-adînci :
Te legănăm, plăcută și gravă Pasiune,
Și-arîrni de noi tu care cu țîțele ne-atingi.

Și ură, lînceazală, și slăbiciuni, osîndă,
Și cite, altădată, ai suferit brutal
Ni le redai pe toate, o, Noapte totuși blîndă,
Ca pe întreg excesul de singe mensual.

- O clipă doar purtată, femeia-l înspăimîntă,
Amor, chemare-a vieții, al faptei cînt, și-atunci,
Atunci vin Muza verde, Justiția cea sfîntă
Să-l sfîșie-n obsesii auguste și adînci.

Ah, chinuit de fasturi și liniște, de cele
Două Surori severe abandonat, gemînd
Duios după știința cu brațele fidele,
Naturii-n floarea fruntea și-o poartă sîngerînd.

De neagra alchimie și studiile sfinte
Scîrbit, rănit, semețul și sumbrul știutor,
Singurătăți cumplite cum vin asupră-i simte,
Și, tot frumos, sicriul nedîdu-i vreun fior,

Atunci, crezînd în țeluri imense, Vise-nalte,
Plimbări nenumărate-n nopți de-Adevăr, el cu
Tot sufletul și trupul bolnav te cheamă, Moarte
Misterioasă, soră de caritate, tu.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!