Poezie - Experiment în ebraică de Bianca Marcovici de bianca marcovici

Patria

Patria e limba în care
visezi și scrii, e cernoziomul
adăugat în doze mici, e
compartimentarea inimii
în care aduci numai lucruri scumpe,
de reținut, e trecutul, e prietenia sinceră,
netrucată!
Patria e orizontul
pe care l-ai lăsat în urmă, mai ieri,
iar acum e casa în
care traiești imprevizibilul,
iubești!

Patria e poezia,
lumina ochilor copiilor noștri, în veci!

הַמּוֹלֶדֶת

הַמּוֹלֶדֶת הִיא הַשָּפָה שֶבָּהּ
אַתָּה חוֹלֵם, כּוֹתֵב,
הִיא הַקַּרְקַע הַפּוֹרִיָּה הַמּוּסֶפֶת בִּזְעֵיר אַנְפִּין
הִיא מִדּוּר הַלֵּב
בּוֹ אַתָּה מֵבִיא רַק דְּבָרִים אֲהוּבִים,
לִזְכִירָה הֵם, הֶעָבָר, הָרֵעוּת הַכֵּנָה,
לֹא הַמְּסֻלֶּפֶת!
הַמּוֹלֶדֶת הִיא הָאֹפֶק
אוֹתוֹ עָזַבְתָּ כִּתְמוֹל שִלְשוֹם,
וְכָעֵת הוּא בְּבֵיתְךָ בּוֹ
אַתָּה חַי אֶת הַבִּלְתִּי חָזוּי,
אַתָּה אוֹהֵב!
הַמּוֹלֶדֶת הִיא הַשִּירָה,
אוֹר עֵינֵי יְלָדֵּנוּ, לַנֶצַח!

Cortinele brocate

Veștile monopolizează presa
manipulează, trebuie
să citești printre rînduri,
să descifrezi viața celebrităților,
să te ascunzi după deget,
să-ți acordezi vioara mereu
să nu distonezi...
diapazonul mereu te trezește
când dirijorul Aidei
dă tonul trompetelor.

la operă viața se scrie în roz,
cortinele brocate îmi cad peste față.

מָסַכֵּי בְּרוֹקָד

הַחֲדָשוֹת מִשְתַּלְּטוֹת עַל הָעִתּוֹנוּת
בַּעְרִיכַת תִּמְרוֹנִים,
יֵש לִקְרֹא בֵּין הַשִּיטִין,
לְגַלּוֹת צְפוּנוֹת מֵחַיֵּי כּוֹכְבֵי תִּקְשֹרֶת,
לְהִתְחַבֵּא מֵאֲחוֹרֵי הָאֶצְבַּע,
לְכַוֵּן בִּתְמִידוּת אֶת הַכִּנּוֹר
לְבַל יִצְרֹם
הַקּוֹלָן מְעִירֵנוּ בִּקְבִיעוּת
עֵת הַמְּנַצֵּחַ עַל "אַיִידָה"
מַאֲצִיל הַטּוֹן לַחֲצוֹצְרוֹת
עֲבוּר הָאוֹפֶּרָה, הַחַיִּים נִכְתָּבִים בְּוָרֹד,
מָסַכֵּי בְּרוֹקָד יוֹרְדִים עַל פָּנַי.

Din depărtări

M-am obișnuit să-mi torni poemele
la cafeaua de dimineață
sunt ca aburul bărbatului din mine
căruia niciodată nu am să-i recunosc fața.

chiar daca l-aș întâlni pe stradă
aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit…
fără să-l știu
doar o tresărire aș avea
privindu-i ochii de sub pleoapa albastră
întrezărind
pescarul atent la momeală
igoane încalzindu-se alături
piroga sa e departe ca o epavă.

nu mai încerca să mă ademenești
mâinile tale sunt ca de gheață
prinse în șuruburi
ca o marionetă.
nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică
poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par.
alunecând alunecând de pe o altă epavă.

מִמֶּרְחַקִּים

הִתְרַגַּלְתִּי שֶתִּמְזוֹג אֶת שִירַי
בָּעֵת שְתִיַּת קָּפֶה הַבֹּקֶר
הִנְּנִי כְאֵד הָאִיש שֶבְּתוֹכִי
אֲשֶר לְעוֹלָם לא אֲזַהֶה אֶת דְּיוֹקַנוֹ

אֲפִילוּ אֶפְגּוֹש בּוֹ בַּרְחוֹב
אֶחְלוֹף עַל פָּנַיו, הָאִיש הַמְּדֻמֶּה
בְּלא לָדַעַת מִי הוּא
הָיְיתִי חוֹוָה רַק רִיטּוּט קַל
בְּהַבִּיטוֹ בְּעֵינָיו שֶמִּתַּחַת לְעַפְעַפָּיו
רוֹאָה בְּהֶרֶף -עַיִן
הַדַּיָג הַקָּשוּב לְפִּתְיוֹן
אִיגוּאָנוֹת מִתְחַמְּמוֹת בְּסָמוּךְ
דּוּגִיתוֹ רְחוֹקָה כְּיַרְכְתֵי סְפִינָה טוֹבַעַת

אַל תְּנַסֶּה לְפַתּוֹתֵנִי
יָדֶיךָ כְּקֶרַח
אֲחוּזוֹת בִּבְרָגִים
כְּבֻּבָּה
אִיש אֵינו נְטוּל חִסָּרוֹן, בְּכָל אֶחָד דָּבֵק רְבַב קְטַנְטַן
אוּלַי עַל חוּלְצַתּו הַמְּעֻמְלֶנֶת, אוּלַי גַּם אָנוֹכִי אֵינֶנִּי מַה שֶנִּיכָּר
בְּהִתְּגַּלֵּש, בְּהִתְּגַּלֵּש מִסְפִינָה טוֹבַעַת אַחֶרֶת

Experiment cu marionetă

Uneori scriu direct
e-mail-ul e concentratul care vreau să ți-l fac cunoscut
impresia fulgului căzut brusc pe buze
îl guști îl speri.
zici că e un miracol.
treci peste mizerabila ființă cu tractorul
întorcând troiene peste el,
cu șenilele inimii. e și asta un experiment
să-i spui cuiva adevărul în față,
chiar de El scrie sub o pictură celebră
conținutul său e un fiasco acoperit de pleoapa nevederii
chiar dacă tipa își suge degetul de la picior
îi mai dau și eu un deget …chiar și o mână.
fotograful și-a ars degetele cu substanțele iritării
Alba îl iartă. viclenia nu-l ajută.
caută alt cerșetor neumilit de moneda ta vociferă.
te înteleg. fii sigur. umilește-ți câinele și ai să simți. partitura e în cheia sol. cheia victoriei.
ai pierdut majorul
chiar și acordul final
o ghioagă în gong.
nu știi să scoți din sunet poemul.

נִסָּיוֹן עִם מַרְיוֹנֶטָּה

לְעִתִּים אֲנִי כּוֹתֶבֶת בְּגִלוּי לֵב
הַדּוֹאֶ"ל הוּא הָעִקָּר שֶבִּרְצוֹנִי לְהַכִּירְךָ
רִגּוּש פְּתִית הַשֶּלֶג הַנּוֹגֵעַ פֶּתַע בַּשְפַתַים
בְּטוֹעֲמוֹ, מוֹרָא בָּא אֶל קִרְבּוֹֹ
וְאַתָּה אוֹמֵר כִּי זֶהוּ נֵס!
עוֹבֵר אַתָּה עַל הַבְּרִיָּה הָעְלוּבָה עִם הַטְּרַקְטוֹר
בַּהֲפֹךְ עָלֶיהָ מַעֲרֻמֵּי שֶלֶג
בְּזַחֲלֵי הַלֵּב. גַם זֶהוּ נִסָּיוֹן
לוֹמַר לְמִישֶהוּ אֶת הָאֶמֶת בְּפָנָיו,
לַמְרוֹת שֶהוּא טָבַע חוֹתָמוֹ עַל צִיִּוּר מְפֻרְסָם
מַהוּתו בִּזָּיוֹן מֻסְתָּר מִבְּעַד עַפְעַף הָעִוָּרוֹן
אַף כִּי יִצְרַח, יִמְצוֹץ אֶת אֶצְבַּע הָרֶגֶל
אוֹסִיף לוֹ עוֹד אֶצְבַּע... וַאֲפִילוֵּ יָד
אֶצְבְּעותָיו בְּחָמְרֵי הַגִּירוּי הַצַּלָּם שָרַף
הַלּוֹבֶן סוֹלֵח לוֹ; הָעָרְמה אֵינָה עוֹזֶרֶת לוֹ.
חַפֵּש קַבְּצָן אַחֵר לא מְדֻכָּא מִפְּאַת הַמַּטְבֵּעַ הַקּוֹלַנִי שֶלְּךָ
אֲנִי מְבִינָה הֱיֵה בָּטוּחַ. הַשְפֵּל כַּלְבְּךָ וְתָּחוּש.
הַפַּרְטִיטוּרָה הִנָּה בְּמַפְתֵּחַ סוֹל, מַפְתֵּחַ הַנּצָח
הֶחְמַצְתָּ הַתָּו הָעִקָּרִי
וַאֲפִילוּ הַלִּוּוּי הַסּוֹפִי
חֲבִיטָה אַחַת בְַּגוֹנְג
אֵינְךָ יוֹדֵעַ לְהַפִיק מִצְּלִיל שִיר

Ierusalim

M-am apropiat prea mult de ghetuțele depozitate la Muzeul Yad Vashem
mi-e imposibil să mai ridic privirea
ramân agățată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare:

sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară
Toți trebuie pomeniți, cei arși, gazați...împușcați, masacrați
de bestii!

există o durere a foamei
a foamei... a foamei...
unii își înghițeau transpirația în loc de apă …
în drum spre Auschwitz

m-am apropiat să numar ghetuțe, cărți …
numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume.

ce nume să dăm copilului Nostru?

יְרוּשָלַים

הִתְקָרַבְתִּי עַד קָרוֹב מִדַּי לְנַעֲלֵי הַיְּלָדִים הַמְּאֻחְסָנוֹת בַּמּוּזֵיאוֹן יָד וָשֵם
זֶה בִּלְתִּי אֶפְשָרִי שֶאָרִים עוֹד אֶת מַבָּטִי
נִשְאֶרֶת תְּלוּיָה בַּמִּפְרָטִים, בַּשֵּמוֹת, בָּאוֹרוֹת הַמְּהַבְהַבִים:

יֵש מִילְיוֹנֵי שֵמוֹת, (ז"ל), כְּעֵין מַפְּלֵי נִיאָגָרָה
וְנִזְכּוֹר אֶת כֻּלָם, אֶת אֵלֶּה שֶנִּשְרְפוּ בְּעוֹדָם בַּחַיִּים, אֶת אֵלֶּה שֶנִחְנְקוּ לַמָּוֶת בְּתָאֵי
הַגָּזִים, אֶת אֵלֶּה שֶנּוֹרוּ וְנִטְבְּחוּ עַל-יְדֵי חַיַּת-אָדָם!
יֵש אֵיזֶה כְּאֵב שֶל הָרָעָב
שֶל הָרָעָב... שֶל הָרָעָב...
אֲחָדִים הָיוּ בּוֹלִעִים זֵעָתָם בִּמְקוֹם מַיִם...
בַּדֶּרֶך לְאוֹשְבִיץ.
הִתְקָרַבְתִּי לִסְפּוֹר נַעֲלֵי יְלָדִים, סְפָרִים...
רַק גּוּפוֹתֵיהֶם הָיוּ חֲסֵרִים, לְכָל אֶחָד הָיָה שֵם.

אֵיזֶה שֵם נִבְחַר לְיַלְדֵּנוּ?

Îmi dau seama că nu e simplu

Recunosc că alegi ca un scenarist de elită
dând în vileag o povestire
pe care am scris-o și am uitat-o
dacă nu mi-aș uita versurile
nu aș mai putea scrie,
precum o gamă, doar opt note
permutându-le în combinații
dai naștere la un fel de loterie
a simțurilor
excitate de neputința primirii
ofrandei.

אֲנִי מוֹדַעַת שֶאֵין זֶה פָּשוּט

אֲנִי מוֹדַעַת שֶאַתָּה בּוֹחֵן כְּמוֹ תַּסְרִיטַאִי – עַל
בְּגַלוֹתְךָ סִפּוּר
אֲשֶר כְּתַבְתִּיו וְשְכַחְתִּיו
אִלְמָלֵא הָיְיתִי שוֹכַחַת חָרוּזַי
לֹא הָיָה עוֹלֶה בְּיָדִי לִכְּתוֹב יוֹתֵר
כְּמוֹ הַסֻּלָּם הַמּוּסִיקַלִי, רַק שְמוֹנָה תָּוִים
בְּהַצְלִיבָם לְצֵירוּפִים
הִנּךָ יוֹצֵר כְּעֵין פַּיִס
רִיגּוּשִים
מְשֻלְהָבִים עֵקֶב חוֹסֶר הַיֶּשַע שֶל נְטִילַת הַקָּרְבָּן.

Între armă și armă

Pentru mine vara e mereu vară
nu număr anii, nu număr banii, nu negociez
lumina lunii,
negoț aruncat peste umărul tânăr
nu întorc cuvintele pe dos
construind sau furând cuvinte
puse în slogane,
nu ascult sfaturile altora,
încăpățânații,
doctori în filozofii mărunte.

îi privesc în ochi o singură dată
și oftez știindu-i doar de la prima privire
chiar dacă fumul de țigară
ceața ușoară le acoperă pălăria.

veri prelungite sub tirul katiușelor
tratate de pace intră în vigoare
chiar acum
între armă și armă
între terorism și omenie.

בֵּין כְּלֵי זַיִן

עֲבוּרִי הַקַּיִץ הוּא תָּמיד קַיִץ
אֵינֶנִּי מוֹנָה את הַשָּנִים, לֹא אֶת כְּסָפַי. גַּם אֵינִי נוֹשֵאת וְנוֹתֶנֶת
אוֹר הַיָּרֵח,
עֵסֶק מוּטָל עַל כָּתֵּף צְעִירָה
אֵינִי הוֹפֶכֶת טִבְעָן שֶל מִלִּים עַל-יְדֵי יִסּוּד
אוּ גְּזִילַת מִלִּים
סְדוּרוֹת בְּסִיסְמָאוֹת,

אֵינֶנִּי מַקְשִּיבָה לְעֵצוֹת אַחֵרִים,
הָעַקְשָנִיִּים ,
רוֹפְאִים לְפִילוֹסוֹפִיוֹת בִּגְרוּש.

מַבִּיטָה בְּעֵינֵיהֶם פַּעַם אַחַת
וְנֶאֱנַחַת בְּהַכִּירָם כְּבָר מֵמַּבָּט רִאשוֹן
חֵרֶף עֲשַן הַסִּגַרִיָּה
עֲרָפֶל קַלִיל הָעוֹטֵף אֶת מִגְבַּעַתָּם,

קֵיצִים מִתְאָרְכִים תַּחַת יֶרִי הַקַּטְיוּשוֹת
חוֹזֵי שָלוֹם נִכְנָסִים לְתֹּקֶף
בְּדִיּוּק כָּעֵת
בֵּין כְּלֵי זַיִן
בֵּין טֶרוֹר וְאֱנוֹשִיּוּת.

Să văd prin ochii tăi

Să văd prin ochii tăi
să mângâi fiecare statuie pe care-ți cad ochii
spre sexul de ghips spre neplănuitele viziuni. sunt cu tine
prin muzee
spălându-ți mâinile
de prea multă încăpățânare și stafidia fructului
uitat.
rucsacul atârnat în pom.

לִצְפּות מִבַּעַד לְעֵינֶךָ

לִצְפּות מִבַּעַד לְעֵינֶךָ
לְלַטֵּף כָּל פֶּסֶל בּוֹ נוֹתְנוֹת עֵינֶךָ
אֶל מוּל הַמִּין הַגִּבְסִי לְעֵבֶר הַחֲזוֹנוֹת הַבִּלְתִּי מְתֻכְנָנִים.
אֲנִי לְידְךָ
בְּמוּזֵיאוֹנִים
עֵת רוֹחֶצֶת אֶת יָדֶיךָ
מֵעִקְּשוּת-יֶתֶר וְהִתְקַמְּטוּת הַפְּרִי
הַזָּנוּחַ.
הַתַּרְמִיל תָּלוֹי עַל עֵץ.

Muntele de minciuni

întotdeauna bărbatul oprit din fumat
se întoarce să-și privească chipul în oglindă

dar tu erai muza
care nu erai în stare să dărui cuiva
ceva
nici măcar o silabă
nici măcar o floare
te credeai iubită, dar te iubeai...

colecționai aplauze sub geam
și farduri amețitoare
te cuibăreai pe muntele de minciuni
uitând că nu ești vultur...
ci o simplă agățătoare, plantă, plantă
urcă, urcă, simbioză,
de-a pururi și încă o zi.

הַר הַבְּדֻיּוֹת

הַגֶּבֶר הַמָּנוּעַ מִן הָעִשּוּן
תָּמִיד חוֹזֵר לְהַבִּיט בַּמַּרְאָה

אוּלָם אַתְּ הָיִית הַמּוּזָה
רְפַת-כֹּחַ מִלְּהַעֲיק לְמִישֶהוּ
מַשֶּהוּ
אֲפִילוּ לא הֲבָרָה אַחַת
אֲפִילוּ לא פֶּרַח
חָשַבְתְּ עַל עַצְמֵךְ הֱיוֹת נֶאֱהֶבֶת, אַךְ הָיִית מְאֹהֶבֶת בָּךְ.

גָּרַפְתְ מְחִיאוֹת-כַּפַּיִם לְרַגְּלֵי הַחַלּוֹן
וְתָּמְרוּקִים מְסַחְרְרִים
הִתְרַפַּקְּתְּ עַל הַר הַבְּדֻיּוֹת
בְּהִתְעַלֵּם כִּי אֵינֶךְ נֶשֶר
אֶלָּא צֶמַח פָּשוּט מִשְתַּרֵג
סִימְבְיוֹזָה מִשְתַּרַעַת
לָעַד וְעוֹד יוֹם.

Pălăria-clopot

Exagerezi mai tot timpul
pisica trebuie trasă la raspundere
duetul-duel nu se răsvrânge asupra publicului
care-i bont si ursuz si nu te înțelege.

improvizația pe o coardă
flexibilă, tomastică în flageoletul excitant,
ciocârlia mea minusculă
chiar dacă funicularul trece prin tunelul tău
de stalactite
și vioara mi s-a dezacordat
dar, cum ți-am spus scorpionule
fericirea începe după ușa masivă
cea zăvorâtă,
n-am pălărie-clopot să ies în curte
să pescuiesc bomboane în staniol
să calc țigările fumegânde.

כּוֹבַע-פַּעֲמוֹן

אַתָּה מַפְרִיז רֹב הַזְּמָן
וְיֵש לָבא חֶשְבּוֹן עִם הֶחָתוּל
הַדּוּ-קְרַב בִּשְנַיִם אֵינוֹ מְעוֹרֵר אֶת תְּגוּבַת הַקָּהָל
שֶהִנּוֹ בּוֹטֶה וּמַר-נֶפֶש וְאֵינוֹ מֵבִין
הָאִלְתּוּר עַל מֵיתָר
גַּמִיש, צְלִיל רָם בְּתוֹךְ הַחֲלִילִית הַמֻּמְרֶצֶת
הָעֶפְרוֹנִי שֶלִּי הַזַּעֲרִוּרִי
אֲפִילוּ הָרַכֶּבֶל עוֹבֵר דֶּרֶך הַמִּנְהָרָה שֶלְּךָ
מִנְהֶרֶת נְטִיפִים
וּכִנּוֹרִי לָקָה בְּחֹסֶר-הַרְמוֹנְיָה
אַךְ, כְּמוֹ שֶאָמַרְתִּי לְךָ עַקְרָב
הָאושֶר מַתְחִיל מֵאֲחוֹרֵי הַדֶּלֶת הַמוּצָקָה
הַהִיא הַנְּעוּלָה
אֵין לִי כּובַע-פַּעֲמוֹן לָצֵאת לַחָצֵר
לָדוּג סֻכָּרִיּות בְּעֲטִיפוֹת מֻכְסָפוֹת
לִדְרוֹךְ עַל בִּדְלֵי סִיגָרִיּות עָשֵנוֹת.

Renaștere

Sânt din nou îndragostită
de ceva nedefinit...
între mărar și pătrunjel,
gogoșari copți și vinete marinate,
ceva între vișine și cireșe negre,
fără sâmburi,
dulceață de coacăze
și agude puhave,
ceva între nuci noi
de curațat
din copacul copilăriei
și zarzăre culese de mine-
ceva cu sâmburi de caise
sparte pe caldarâm
cu o piatră mare,
ceva cu picioarele goale,
călcând pe iarba abea rasărită
bând apă dintr-un vas coclit.

תְּחִיָּה

שוּב אֲנִי מְאֹהֶבֶת
בְּמַשֶהוּ בִּלְתִּי מֻגְדָּר...
מַשֶּהוּ בֵּין שָמִיר לְפֶּטְרוֹזִילְיָה
פִּלְפְּלִים צְלוּיִים וַחֲצִילִים כְּבוּשִים,
מַשֶּהוּ בֵּין דֻּבְדְּבָנִים חֲמוּצִים וְדֻבְדְּבָנִים מַרִים
חַסְרֵי חַרְצָנִּים,
מִרְקַחַת דֻּמְדְּמָנִיּוֹת
וְתוּתֵי עֵץ רַכִּים
מַשֶּהוּ בֵין אֱגוֹזֵי מֶלֶך
מְקֻלָּפִים
מֵעֵץ הַיַּלְדּוּת
וּמִשְמְשִים מִקְּטִיף עַצְמִי-
בַּעֲלֵי חַרְצָן
שְבוּרִים עַל מִרְצֶפֶת
בְּאֶבֶן גְּדוֹלָה,
מַשֶּהוּ יָחֵף,
דּוֹרֵךְ עַל הַדֶּשֶא הַצָּץ זֶה עַתָּה
בְּלָגְמוֹ מַיִם מִכְּלִי מְעֻפָּש.

Sânt cu tine

Călcându-ți cămășile și pantalonii
la dungă, papionul ca revers al medaliei, scuturându-mă
de lentoarea șarmului afișat pe la recepții,
împleticindu-mă prin grădinile înzăpezite,
promoroaca lexicului neinventat.
sânt cu tine prin cafenele, prin Montmartre
încălzindu-mă un pic.

אַנִי עִמְּךָ

עֵת מְגָהֶצֶת אֶת חֻלְצוֹתֶיךָ וּמִכְנָסֶיךָ
לְמִשְעִי, עֲנִיבַת – הַפַרְפַּר כְּאָחוֹר הָעִטּוּר, מִתְכַּחֶשֶת
לְרוֹגַע הַקֶּסֶם הַמֻּצָג בְּקִרְבַת דֶּלְפֵּקִי הַקַּבָּלָה,
מִתְנַדְנֶדֶת כְּשִכּוֹר בְּגִנּוֹת הַצְּחוֹרוֹת,
כְּפוֹר לָבָן שֶל הַלֶּקְסִיקוֹן
הַבִּלְתִּי מֻגְלֶה. אֲנִי עִמְּךָ בְּבָּתֵּי-הַקָּפֶה, בְּמוֹנְטְמַארְטְר
מִתְרַגֶּשֶת קִמְעָה.

Ultimul tren

A murit iubirea mea încet
cum sunetul unui tren care
se îndepărtează din gară.
ne umanizăm treptat
și ne pierdem în aerul pufăitor al locomotivei,
o nouă Anna Karenină
pipaie șinele …
rochia ei de dantelă atrage atenția
conducătorilor de tren-

numai tu nu privești înapoi

הָרַכֶּבֶת הַאַחֲרוֹנָּה

אַהֳבָתִי נָמוּגָה אַט אַט
כְּמוֹ אִוְשַת רַכֶּבֶת
הַמִּתְרַחֶקֶת מֵהַתַּחֲנָה
נֶאֱנָשִים אָנוּ בִּמְתִינוּת
וְנֶעֱלַמִים בְּאֵדֵי נְשִיפַת הַקַּטָר
אַנָּה קַרֶנִינָה חֲדָשָה
מְמַשֶּשֶת אֶת מְסִלַּת הַבַּרְזֶל...
שֵמְלַת הַתַּחֲרָה שֶלָה מְסִבָּה תְשוּמַת לֵב
נַהָגֵי הַקַּטָר

רַק אַתָּה אֵינְךָ מַבִּיט לְאָחוֹר

Vin cu scorțișoară

Știu, nu te interesează dacă mi-e mai bine
e normal, ești liber să-ți alegi distracția de azi sau de mâine
complotul pe care mi-l imaginez îmi destinde galaxia
toate stele mele în juru-ți
deschizătoare de drumuri spre Grande Arche
zâmbește și caută-mă printre ele,
virusul gripei mele, doar tu!

יַיִן עִם קִנָּמוֹן

יוֹדַעַת, אֵין אַתָּה מִסְתַּקְרֵן שֶמָּא הוּטַב לִי
בָּרִי, שֶהִנְּךָ בֶּן-חוֹרִין לִבְרוֹר בְּשַעֲשוּעֶיךָ הַיּוֹמִיִּים אוֹ בְּאֵלֶּה שֶל יוֹם הַמָּחֳרָת
חֲזוֹן תַּעֲתּוּעַי עַל הַקֶּשֶר כְּנֶגְדִי מְשַכֵּךְ אֶת מֶרְחָב עוֹלַמִי
כָּל כּוֹכָבַי הִנָּם סְבִיבְךָ
מְפַלֶּסֶת נְתִיבַי לְעֵבֶר "גְּרַאנְד אַרְש"
חַיֵּךְ וּבַקְּשֵנִי בֵּינֵיהֶןנְגִיפֵי הַשַּפַּעַת שֶלִּי, רַק אַתָּה!

Vioara poemului

Fug în reveria viorii poemului
știu că-mi aparțin
amândouă
precum vioara lui Chagall
sunetul neresemnării din cosmosul
nediletanților

fragila vioară
canarul evreului
ca eternă victimă.

כִּנּוֹר הַפּוֹאֶמָה

אֲנִי רָצָה בְּפַנְטַזִיַת
כִּנּוֹר הַפּוֹאֶמָה
בְּיָדְעִי שֶהֶם שֶלִּי
שְנֵיהֶם
כְּמוֹ כִּנּוֹרֹשַאגַל
צְלִיל הָאִי-תְּאִימוּת מֵעוֹלָמָם
שֶל הַבִּלְתִּי חוֹבְבָנִיִּים

כִּנּוֹר שַבְרִירִי
זְמִיר-הַיְּהוּדִים
כְּמוֹ קַרְבַּן נֶצַח

De când o singură toamnă

Și eu sunt obosită de zare
de abur și de falsul lucrurilor
de lumina prea puternică
și de soarele ăsta...

aș dori să tac ca și tine
dar aș muri puțin cum mor răspunsurile
înainte de a le rosti.

de ce ai apărut
când noaptea veșnică se va așterne?

מֵאָז סְתָו בּוֹדֵד

גַּם אֲנִי יְגֵעָה מֵאֹפֶק
מֵאֹבֶךְ וּמִסִּלוּף הַדְּבָרִים
מֵהָאוֹר הַמְּסַנְוֵר
וּמֵהַשֶּמֶש הַזֹאת
הָיִיתִי חֲפֵצָה לִשְתֹּק כַּמוֹךָ
אַךְ הָיִיתִי שוֹבֶקֶת חַיִּים בְּמִקְצָת
כִּדְעִיכַת הַתְּשוּבוֹת
לִפְנֵי אֲמִירָתָן
לָמָּה הוֹפַעֲתָּ
עֵת הַלַּיּל הַנִּצְחִי יִשְתָּרֵעַ בְּתוֹךְ תּוֹכִי?

Doi: 1+1 (11 septembrie)

La fel cum privim filmele mai vechi
mirându-ne că
au fost odată “Gemenii”…
mereu ca o umbră, doi.
mereu am fost doi
și nu a ramas nimic,
fiecare pe drumul său
până și urmele s-au spulberat.
chiar azi e ziua nunții mele
prin anul 2001 credeam ca NY-ul ne serbează,
păreau artificii dintr-un film SF.
cu greu am realizat
că vom dispare sub un morman de amintiri.
doar o fântână cu apă stătută
și câțiva trandafiri mișcați de vânt.
e ce a mai rămas acum.
noi doi...

שְנַיִם :1+1 (11 בְּסֶפְּטֶמְבֶּר)

כְפִי שֶצוֹפִים בִּסְרָטִים הַיְּשָנִים יוֹתֵר
מִשְתָּאִים כִּי
פַּעַם הָיוּ "הַתְּאוֹמִים",
תָּמִיד כְּמוֹ צֵל. שְנַיִם.
וְלֹא נוֹתָר שָרִיד וּפָּלִיט,
כָּל אֶחָד לְדַרְכּוֹ
גַּם הָעֲקָבוֹת נִמְחֲקוּ.

הַיּוֹם יוֹם נִשוּאַי
בְּ-2001 הִרְהַרְתִּי לְתוּמִי שֶנִיוּ-יוֹרְק חוֹגְגֵנוּ.
נִכְּרוּ כְּזִיקּוּקִים מִסֶּרֶט בִּדְיוֹנִי
בְּקֹשִי הֲבִינוֹנוֹ
שֶנֵּעָלֵם מֵתַּחַת לְעָרְמַת הַזִּיכְרוֹנוֹת.

רַק בּוֹר מַיִם דְּלוּחִים
וְשוֹשַנִּים אֲחָדִים מִתְנוֹעֲעִים בַּרוּחַ
זֶה מַה שֶנּוֹתָר כָּעֵת

שְנֵינוּ...

Inspirația

Niciodată nu mă pregătesc pentru tine
spontan îți redau cum sunt cum
uneori nu vreau să fiu,
capăt forma ta nemăsurată
închid ochii și-ți scriu -
pianul meu sună la unison, clapele
urmăresc literele latine, cele ebraice se sting,
capăt forma ta când mă cuprinzi
e normal să-mi repet că inspirația mea
curge din izvorul nostru comun.

הַמּוּזָה

אַף פַּעַם אֵינִי מִתְכּוֹנֶנֶת לְמַעַנְךָ
מְסַפֶּרֶת לְךָ עַל עַצְמִי בְּטִבְעִיּוּת אֵיךְ
לְעִתִּים אֵינִי חֲפִצָה לִהְיוֹת
לוֹבֶשֶת אֶת צוּרַתְךָ הַבִּלְתִּי מְדִידָה
עוֹצֶמֶת עֵינַי וְּכוֹתֶבֶת לְךָ-
צְלִילֵי פְּסַנְתֵּרִי מְכֻוָּנִים, הַקְּלִידִים
מִתְחַקִּים אַחֲרֵי אוֹתִיוֹת הַלַּעַז, אֵלֶּה הָעִבְרִיּוֹת דּוֹעֲכוֹת,
לוֹבֶשֶת אֶת צוּרַתְךָ כְּשֶאַתָּה מְחַבְּקֵנִי
זֶה טִבְעִי לְשַנֵּן לְעַצְמִי כִּי הַמּוּזָה שֶלִּי
נוֹבַעַת מִבְּאֵרֵנוּ הַמְּשֻתֶּפֶת.

La moartea unui poet

Cad frunzele
neconcurență, nimeni
nu ține palma-n-ntinsă
lumini și umbre, veacul
mestecenii străjuiesc asfințitul
cad frunze, cad oameni
deodată îi vezi plecând
și tu ramâi
of, doar clipa prezentă
ne bate-n ușă:
să deschid,
să urlu?
străjeru-i venit
să-mi fii caruța ce ne tragi, clipele?
doar pleoapa se închide brusc.
infinita suferință se destăinuie.
îmi vei lipsi.

בִּלְוַית מְשוֹרֵר

שַלֶּכֶת סְתָוִית
אִי-הִתְנַצְּחוּת, אַף-אֶחָד
לא מוֹשִיט אֶת כַּף יָדוֹ
אוֹרוּת וּצְלָלִים, מֵאָה שָנָה
הַתְּרָזוֹת צוֹפוֹת לַשְּקִיעָה.

נוֹשְרִים הֶעָלִים, כָּךְ בְּנֵי-אָדָם
נִתְלָשִים פֶתַע וְעוֹזְבִים
וְאַתָּה נוֹתָר
הוֹי, רַק הַשְּנִיָּיה הַשוֹטֶפֶת
דּוֹפְקִים בַּדֶּלֶת:
הָאִם לִפְתֹּח,
הָאִם לִצְרֹח?
הַזָּקִיף כְּבָר פֹּה
לִהְיוֹת לִי עֶגְלַת-הַמַּשָּא
הַסּוֹחֶבֶת, רְגָעֵינוּ?
רַק הָעַפְעַף נֶעֱצָם לְפֶתַע.
הַצַּעַר הָאֵין סוֹפִי מִתְוָדֶּה.
תֶּחסַר לִי.

Conul de umbră

Eu sunt ca o pâine caldă
visele mele
sunt aripi de păsări
iar gândurile precum laserul
care-ți corectează privirea!

câte un fascicol ne luminează
conul de umbră
și noi surâdem când evadăm din noi.

פְּלַג-צִלֵנוּ

אֲנִי כְּלֶחֶם חַם
חֲלוֹמוֹתַי
הֵם כַּנְפֵּי צִפֳּרִים
וְהַמַּחְשָבוֹת כְּקֶרֶן הַלֵּיְזֶר
הַמְּחַדֶּדֶת אֶת מַבָּטְךָ!
לְעִתִּים אֲלֻומַּת-אוֹר מְאִירָה
פְּלַג-צִלֵנוּ
וְאָנוּ מַעֲלִים חִיּוּךְ
עֵת נִמְלָטִים מֵעַצְמֵנוּ.

Orhideea

Caut mereu ce nu pot să văd
simt orhideea plăpândă
albul ei ... albul meu ...

o ating ...
gândesc că pot dispare
odată cu ea ...

azi s-a mai uscat o petală.

הַסַּחְלָב

תָּמִיד אֲנִי מְחַפֶּשֶת אֶת מַה שֶאֵינִי יְכוֹלָה לִרְאוֹת
חָשָה אֶת הַסַּחְלָב הֶעָדִין
הַלּוֹבֶן שֶלּוֹ ... הַלּוֹבֶן שֶלִּי
נוֹגַעַת בּוֹ
מְהַרְהֶרֶת
כִּי יְכוֹלָה אֲנִי לְהֵעָלֵם
יַחַד עִמּוֹ
הַיּוֹם עוֹד עֲלֵה כּוֹתֶרֶת כָּמַש.

Partea cea plină a paharului

Paharul se poate sparge în mii de bucăți,
ca o oglindă care te poate decepționa!
Dar, partea goala a paharului
are o semnificație, totuși -
nuanțele paharului,
amprentele se văd mai bine
nu se mai pot ascunde,
exclușii Elfridei Jelinek
privind partea plină a paharului!
uneori se combină amprente diferite
poți să bei din același pahar
alteori pot fi folosite amprentele și rujul
care pot dezvălui secrete nescrise
precum canapeaua lui Dali -
(îți amintești atunci în Montmartre,
ținându-ne de mână?)

חֶלְקָהּ הַמָּלֵא שֶל הַכּוֹס

הַכּוֹס עֲלוּלָה לְהִתְנַפֵּץ
לְאַלְפֵי רְסִיסִים,
כְּמוֹ מַרְאָה אֲשֶר
עֲלוּלָה לְאַכְזֶבְךָ!
אַךְ, לְחֶלְקָהּ הָרֵיק שֶל הַכּוֹס
יֵש כַּוָּנָה גּוֹנֵי הַכּוֹס,
טְבִיעוֹת – הָאֶצְבַּע מוּחָשִיּוֹת יוֹתֵר
חַסְרוֹת אוֹנִים מִלְּהֵיחָבֵּא
בִּלְהַבִּיט בְּחֶלְקָהּ הַמָּלֵא שֶל הַכּוֹס!
מִדֵּי פַּעַם מִתְמַזְּגוֹת
טְּבִיעוֹת – הָאֶצְבַּע הַשּוֹנוֹת
תּוּכַל לִלְגֹם מֵאוֹתָהּ כּוּס
וּלְעִתִּים לְהִסְתַּיֵעַ בָּהֶן וּבְגוֹן הַשְּפָתוֹן
הָעֲשוּיִים לְפַעֲנֵחַ סוּדוֹת בִּלְתִּי מֻנְצָחים
כְּמוֹ הַסַּפָּה שֶל דַאלִי
(הָאִם אַתָּה זוֹכֵר אָז בְּמוֹנְטְמַרְטְר
עֵת שֶטִּיַּלְנוּ יָד בְּיָד?)
מַעֲדִיפָה אֲנִי לְהַצִּיגָהּ בְּאוֹר מוֹעִיל
אוֹתָה כּוֹס פִּיוּטִית!
אוּלַי יִשְתַּקַּפוּ בָּהּ צִבְעֵי הַקֶּשֶת
כְּעֵין אַקְוַרְיוּם

eu prefer să-l pun în lumina bună,
acel pahar-poem atât de prețios
se poate întâmpla să reflecte curcubeul
precum un acvariu
se poate asculta și un cântec
la mai multe pahare,
acordate simultan cu diapazonul minții
prin atingere…murano murano
bagheta magică

a dirijorului, funcție de plin sau gol
poți improviza… vuiește marea
eu aș improviza solstițiul de iarnă
pe această orgă șampanizată
precum fântâna arteziană
din orașul lui Gaudi

אוּלַי נַאֲזִין לַנְּגִינָה
שֶל כּוּסוֹת אֲחָדוֹת
מְכֻוָּנוֹת
בּוֹ זְמַנִּית בְּקוֹלָן הַתּוֹדָעָה
עַל-יְדֵי נְגִיעָה קַלָּה ... מוּרַנוֹ מוּרַנוֹ ֹ
שַרְבִיט הַקֶּסֶם
שֶל הַמְּנַצֵּחַ
עִנְיָן שֶל מָלֵא אוֹ רֵיק
הָייִתִי מְאַלְתֶּרֶת אֶת הַלַּילָה הָאָרֹךְ בְּיוֹתֵר
עַל עוּגָב זֶה מֻשְרֶה שַמְפַּנְיָה
כְּמוֹ הַמִּזְרָקָה
מֵעִירוֹ שֶל גַּאוּדִי.

Harpa

Spune-mi?
mai găsești o a doua ca mine
care împletește privirea cu muzica
iar viața cu surâsul, harpa ta,
harpa ta! Spune-mi
te recunoști în aburii femeii din mine
plescăind din dinții mici, ferestrău?
și când te gândești
m-am risipit atâta timp
în aburii de cafea al anonimului poet!
mă uit pe pielea mea
e încă alergică!

הָעוּגָב

אֶמוֹר לִי !
הַתִּמְצָא עוֹד אַחַת כָמוֹנִי
הַמְּשַלֶבֶת אֶת הַמַּבָּט עִם מוּסִיקָה
וְהַחַיִּים עִם הַחִיּוּךְ, הָעוּגָב שֶלְּךָ
הָעוּגָב שֶלְּךָ!
אֶמוֹר לִי
אַתָּה מְזַהֶה אֶת דְּמוּתְךָ בְּאֵדֵי הָאִישָה שֶבְּתוֹכִי
מְשַכְשֵךְ בַּשִּנַּים הַקְּטָנוֹת, מַסּוֹרִית?
בְּעוֹדִי מְהַרְהֶרֶת
שֶבִּזְבַּזְתִּי זְמַן יָקָר
בְּאֵדֵי הַקָּפֶה שֶל הַמְּשוֹרֵר הָאָנוֹנִימִי!
מַבִּיטָה בְּעוֹרִי
הוּא עֲדַיִן אָלֶרְגִּי!

Turnul de fildeș

În camera mea
poate o lampă cu becul aprins,
poate o carte deschisă
la semnul tău,
poate o vioară cu călușul căzut.

în turnul meu, fildeșul s-a scumpit enorm,
cimitirul elefanților e deja îngrădit
mi-e frica de hoti,
sunt mulți, Doamne!
care vor să smulgă fildeșul pe viu,

ca și poetului,
ultimul cuvânt
într-o zi norocoasă!

מִגְדָּל הַשֶּנְהָב

בְּחַדְרִי
אוּלַי מְנוֹרָה עִם הַנּוֹרָה הַדּוֹלֶקֶת,
אוּלַי סֵפֶר פָּתוּח
בַּסִּימָנִיָּה שֶלְּךָ
אוּלַי כִּנּוֹר עִם הַקֶּשֶת הַפְּגוּמָה

בַּמִּגְדָּל שֶלִּי, הַשֶּנְהָב, הִתְיַקֵּר נוֹרָא,
בֵּית הָעָלְמִין לְפִילִים כְּבָר מְגֻדָּר
חוֹשֶשֶת אֲנִי מִגַּנָּבִים,
הֵם כָּל כָּךְ רַבִים אֶלֹהִים!
הָרוֹצִים לִתְלוֹש עַל חַי אֶת, הַשֶּנְהָב

כְּמוֹ מֵהַמְּשוֹרֵר
אֶת מִלַּתוֹ הָאַחֲרוֹנָה
בְּיוֹם בַּר מַזָּל!

Auschwitz

Sântem vii

Sântem martorii
sântem supraviețuitorii
Unui popor neiubit-

Nici un avion din lume
Nu a distrus drumul
Spre Auschwitz-
Nici un tren al morții
n-a fost impiedicat
să ajungă la destinație.

Cuptoarele i-au primit
cu brațele deschise
pe cei ce nu aveau decât o vină,
erau evrei…

Sântem vii
Sântem copiii lor
Cei care mai cântă Șalom

אוֹשְוִּיץ

אָנוּ בַּחַיִּים

אָנוּ הָעֵדִים
אָנוּ נִיצוֹלֵי
עַם לֹא אָהוּב

אַף לֹא מָטוֹס אֶחָד
הִפְצִיץ אֶת הַמְּסִילָה לְאוֹשְבִיץ
אַף לֹא רַכֶּבֶת מָוֶת אַחַת עֻכְּבָה
מִלְּהַגִּיעַ לַיַּעַד.

הַכִּבְשָנִים קִדְּמוֹ אוֹתָם
בִּזְרוֹעוֹת פְּתוּחוֹת
אֶת אֵלֶּה שֶלֹּא דָּבַק בָּהֶם
אֶלָּא חֵטְא יָחִיד
הֱיוֹת יְהוּדִים...

אָנוּ בַּחַיִּים
אָנוּ יַלְדֵיהֶם
אֵלֶּה שֶעוֹדֶנּוּ שָרִים שִירֵי שָלוֹם

Sântem unicul popor din lume
care nu avem o bucurie întreagă,
pentru ca fiecare sărbătoare
ne aduce aminte de cei uciși
fără a lăsa urme de sânge-
arzând ca niște torțe

…și n-a fost pe timpul Inchiziției
ci,în secolul vitezei, al calculatoarelor,
al Echilibrului Uman,
atunci când le-au ars sufletele
care se aud mereu, ca un murmur
de glasuri chinuite-

din ce în ce mai tare!

1983

אָנוּ הָעָם הַיָּחִיד בָּעוֹלָם
חָסַר שִמְחָה מְלֵאָה,
כִּי כָּל חַג
מַזְכִּיר לָנוּ אֶת הַהֲרוּגִים
לְלֹא עִקְבוֹת דָּם
בְּהִשָרְפָם כְּלַפִּידִים

וְלֹא הָיָה בִּתְקוּפַת הָאִינְקְוִיזִיצְיָה
כִּי אִם בַּתְקוּפָּה הַנְּאוֹרָה, הַמְּתֹעֶשֶת, הַמְּמֻחְשֶבֶת,
הַמְּאֻזֶּנֶת,
עֵת שָרְפוּ אֶת נִשְמוֹתֵיהֶם
הַהוֹמִיּוֹת עֲדַיִן, כְּעֵין הָמוֹן
קוֹלוֹת מְעֻנִּים-

יוֹתֵר וְיוֹתֵר חָזָק!

1983

Transmisie directă
fragmente

Jurnale de razboi, din adăposturi și saloane
De pe drumuri și servicii obligatorii,
de dincolo și de la noi,
de oriunde unde nu suntem iubiți
politica defăimării lui Paganini !
Haifa sub bombe...necontinuare, absurdul
zilelor aliatoare,
iulie de foc
19.07.2006
Calculatorul împrumutat nu știe românește și Nu va știi
Haifa, Nordul Israelului sub tirul Katiușelor
Inima îți iese din piept la fiecare alarmă
Soarele apune de fiecare dată
în acel moment.
Stare de beatitudine
Frustrantă, aberantă.
Suni la copii sau copiii mai sună
Legaturi telefonice isterizante, necesare
Ce repune inima în piept cu migala chirurgicală
Te informezi ieșind din adapostul ventuză

שִדּוּר יָשִיר -
קְטָעִים

יוֹמָנֵי מִלְחָמָה, מֵאֲתָרֵי מַחְבּוֹא וְסַלוֹנִים
מִדְּרָכִים וְשֵרוּתֵי כְּפִיָּה,
מֵהַצַּד הַשֵּנִי וּמֵאֶצְלֵנוּ,
מִכָּל מָקוֹם שֶבּוֹ אֵינֶּנוּ אֲהוּדִים,
פּוֹלִיטִיקָה שֶל הַשְמָצַת פַּגַנִינִי!
חֵיפָה תַּחַת הַפְגָזוֹת....אִי-רְצִיפוּת, הָאַבְּסוּרְד
שֶל יְמוֹת הַמִּקְרִיּוּת.
יוּלִי בּוֹעֵר
19 - 07 – 2006
הַמַּחְשֵב הַמֻּשְאָל לֹא יוֹדֵעַ רוֹמָנִית וְלֹא יֵדַע...
חֵיפָה, צְפוֹן הָאָרֶץ בִּטְוָח הַקַּטְיוּשוֹת
הַלֵּב קוֹפֵץ מִמְּקוֹמוֹ עִם כָּל סִירֶנָה
הַשֶּמֶש שוֹקַעַת בְּכָל פַּעַם
בְּאוֹתוֹ הָרֶגַע
מַצָּב הָאֹשֶר
מְתֻסְכָּל, מְגֻחָךְ.

Mirosi aerul privești Muntele Carmel
și identifici fumul și focul provocat
De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane
Urechile-mi țiuie de fiecare dată
Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în abis,
sirene nefinisate, asta e...să închidem ceasul deșteptător,
Sora mea îmi zice să-mi țin geanta cu acte
Legată de gât
Să fac duș înainte sau dupa caderea katiușei?
"Locurile Sfinte" și ele atăcate,
terorism puturos aruncat peste ape!
Transpirația curge pe noi șiroaie
Visez să ne întoarcem la casele noastre ...
Visez Triumful Esterei!

אַתָּה מְצַלְצֵל לַיְּלָדִים אוֹ שֶהַיְּלָדִים עוֹדָם מְצַלְצְלִים
קְשָרִים טֶלֶפוֹנִיִּים הִיסְטֶרִיים, נְחוּצִים
מְשִבִים אֶת הַלֵּב לִמְקוֹמוֹ
בְּקַפּדָנוּת כִירוּרְגִית
בְּצֵאתְךָ מִן הַמִּסְתּוֹר מֵעֵין כּוֹס רוּחַ
אַתָּה מִתְעַדְכֵּן
מְרַחְרֵחַ אֶת הָאֲוִיר, מַבִּיט עַל הַר כַּרְמֶל
וּמְזַהֶה אֶת הֶעָשָן וְאֶת הָאֵש
שֶל הַקַּטְיוּשוֹת, הָרוֹבַע, שְאוֹן
אוֹרוֹתַי הַשְּקוּפִים
אֲנִי חָשָה צִפְצוּפִים בְּאָזְנַיִם בְּכָל פַּעַם
כָּל שָאוֹן מַקְפִּצִנִי מֵהַכִּסֵּא וּמַשְלִיכֵנִי
לַמְּצוּלוֹת
סֵירֶנוֹת נְטוּלוֹת גִּמּוּר,
זֶהוּ זֶה....נִסְגוֹר אֶת הַשָּעוֹן הַמְּעוֹרֵר,
אֲחוֹתִי בְּדֵעָה לִשְמוֹר עַל תִּיק הַמִּסְמָכִים
קָשוּר לְצַוַּארִי
הָאִם לְהִתְקַלֵּחַ לִפְנֵי אוֹ אַחֲרֵי נְפִילַת הַקַּטְיוּשָה?
אַף "הַמְּקוֹמוֹת הַקְּדוֹשִים" מֻתְקָפִים,
טֶרוֹר עָצֵל מוּעָף מֵעֵבֶר לְיַמִּים!
הַזֵּעָה נוֹטֶפֶת עָלֵינוּ בְּקִילוּחִים
חוֹלֶמֶת לַחֲזוֹר לְבֵתֵנוּ
חוֹלֶמֶת עַל "נִצְחוֹנָהּ שֶל אֶסְתֵּר"!

Vinul roșu

Ca să ne păstrăm
dragostea târzie
trebuie să ne dozăm forțele
ca și cum am degustă un vin vechi
să-i simțim tăria în cerul gurii
cu ochii întredeschiși
să-i vedem bănuțul clătinându-se
și cercul gradelor legănându-se
ca un hamac sofisticat.

יַיִן אָדֹם

כְּדֵי לְשַמֵּר
אֶת אַהֲבָתֵנוּ הַמְּאֻחֶרֶת
יֵש לְמַנֵּן כּוֹחוֹתֵינוּ
כְּעֵין טְעִימַת יַיִן נוֹשָן
לָחוּש אֶת נִיחוֹחוֹ בַּחֵךְ
בְּעֵינַיִם פְּתוּחוֹת לְמֶחֱצָה
לְהַבִּיט בִּפְנֵי הַיַּיִן הַמּתְעַגְּלוֹת
בְּנִעֲנוּעִים מַעֲגָלִיִּים
כְּמוֹ עַרְסָל עַרְמוּמִי.

Vocea interioară

Unde mă întorc dau de vocea mea interioară,
nu o ascult, cu toate ca instinctul
mă aruncă la vale;
uneori sânt plagiată,
îmi aud vocea falsă care-mi dictează:
nu te duce acolo,
nu întinde mâna celei sau celui
care nu-ți recunoaște mersul!
dar nu mă las
sânt mai puternică decât ei, zic -
și ma împing în valuri
să primesc în față
stropii de venin!

הַקּוֹל הַפְּנִימִי

לְאָן שֶאֲנִי לֹא פּוֹנָה
נִתְקֶלֶת אֲנִי בְּקוֹלִי הַפְּנִימִי,
אֵינִי מַקְשִּבָה לוֹ, לַמְרוֹת שֶהַיֵּצֶר
מַשְלִיךְ אוֹתִי לַמִּדְרוֹן,
לְעִתִּים שִירַי נִגְנָבִים מִמֶּנִּי
וּמַאֲזִינָה לְקוֹלִי הַמְּזֻיָּף הַמְּצַוֶּה
אַל תֵּלְכִי לְשָם,
אַל תּוֹשִיטִי הַיָּד
לִפְלוֹנִי אוֹ לִפְלוֹנִית
שֶלֹא מְזַהִים אֶת לֶכְתֵּךְ!
אַךְ אֵין אֲנִי מְוַתֶּרֶת
חֲזָקָה אֲנִי מֵהֶם, אוֹמֶרֶת לְעַצְמִי -
וְנִדְחֶפֶת לְתוֹךְ הַגַּלִים
לַחֲטוֹף בְּפַרְצוּף
אֶת טֵפּוֹת הָרַעַל!

Pace

Pacea asta cu stofă întoarsă pe dos
În firavul gând al oamenilor
De a ne regăsi în ceva
Si când oare?
Pacea asta zgomotoasă
Pasăre împăiată
Cu ochii mari, speriați
Ca și copiii nou-născuți.
Pacea asta tropăită și amărâtă
Rostogolită în vise
Ca o minge viu colorată
Privită cu legătura la ochi, transparentă
Și nimic din întimitatea cuvântului
Așteptat când nu e prea târziu.
Pacea asta, cadou nedespachetat
Într-o zi de Șabat, o zi virgină și veșnică
Dupa toate experiențele atât de triste
Și umilitoare!
Pacea asta, floare de cactus, șapte într-o zi!

שָלוֹם

הַשָּלוֹם הַזֶּה עִם אָרִיג הָפוּךְ
בְּהִרְהוּרָם הָרָפֶה שֶל בְּנֵי הָאָדָם
לְמַעַן נֵּאָחֵז בְּמַשֶהוּ
וּמְעַנְיֵן מָתַי?
הַשָּלוֹם הָרַעֲשָנִי הַזֶּה
צִפּוֹר מְפֻחְלֶצֶת
עִם עֵינַיִם גְּדוֹלוֹת וּמְבֹהָלוֹת
כְּמוֹ הָרַך הַנּוֹלָד,
הַשָּלוֹם הַזֶּה הָרָמוּס, וְהַמְּיֻסָּר
מְסֻחְרָר בַּחֲלוֹמוֹת
כְּכַדּוּר צִבְעוֹנִי
נִצְפֶּה דֶּרֶך רְטִיַּת הָעַיִן הַשְּקוּפָה
וְאֵין מְאוּמָה מִצִּנְעַת הַמִּלָּה
צָפוּי מָתַי שֶלֹּא מְאֻחָר מִדַּי.
הַשָּלוֹם הַזֶּה, שַי בְּעוֹדוֹ בַּעֲטִיפָה
בְּיוֹם שַבָּת, יוֹם תָּמִים וְנִצְחִי
לֱאַחַר נִסְיוֹנוֹת כָּל כָּךְ כּוֹאֲבִים
וּמַשְפִּילִים!
הַשָּלוֹם הַזֶּה, פֶּרַח קַקְטוּס, שִבְעָה בְּיוֹם אֶחָד!

Cartierul meu neglijat

Destăinuri la o cafea,
când megafoanele se aud
"Allah e binecuvântat"
în cartierul meu cel slut-
am expediat în van invitația, poemul-
mai mult, nu fac parte din grupul,
prietenii,
cu care tu comunici!
m-ai lasat singura cu mine,
în augustul ăsta infectat de caldură
și pricini,
dar reproșurile sunt o vagă amintire,
cum multe devin vagi prietenii,
vagi reacții...
cafeaua de azi e amară.

שְכוּנָתִי הַזְּנוּחָה

שִיחַת רֵעִים עַל כּוֹס קָפֶה,
עֵת נִשְמָעִים הָרַמְקוֹלִים
"אַלְלַהֻ אַכְּבָּר"!,
בִּשְכוּנָתִי הַזְּנוּחָה -
לַשָּוְא שִלַּחְתִּי הַזּמּוּן, הַפּוֹאֶמָה –
אֵינִי שַיֶּכֶת יוֹתֵר לַקְּבוּצָה,
הַחֲבֵרִים,
עִמָּם אַתָּה מְתַקְּשֵר!
עָזַבְתַּנִי לְנַפְשִי,
בְּאוֹגוּסְט הַזֶּה הַנָּגוּעַ חוֹם
וּמְרִיבוֹת,
אַךְ הַהַאֲשָמוֹת הֵן זִכְרוֹנוֹת עֲמוּמִים,
תְּגוּבוֹת מְעֻרְפָּלוֹת...
הַקָּפֶה שֶל הַיּוֹם מַר.

Noaptea la Ierusalim

Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât
de aproape, dispare aroganța spirituală,
apare grădina noastră în lumina feerică,
revelația
Zidul Plângerii noastre singura scenă din viața
în care te simți tu însuți
spatele la public cu degetele răsfirate, plângând
cu inima pe zidul de granit
te rogi pentru copiii tăi, poporul tău
când lumea-ți pare surdă...
și zidul împietrit îți dă
speranță,
îl părăsești, încet, cu fața spre el,
simțindu-i încă energia,
te întorci apoi,
spre cei care te-au rănit, ne-au rănit,
și încerci din nou
să-nfrunți
legea junglei noastre.
Ierusalimul meu,
redă-mă.
redă-ne, e timpul secolului promis!

לַיְלָה בִּירוּשָלַיִם

יְרוּשָלַיִם, לֵיִל הַחֲלוֹמוֹת, הַשְּכִינָה כָּל כָּךְ
קְרוֹבָה, נֶעֱלֶמֶת הַיְּהִירוּת הָרוּחָנִית,
מוֹפִיעָה גִּנָּתֵנוּ בְּאוֹרָהּ הַקָּסוּם,
הַהִתְגַּלּוּת
כֹּתֶל הַדְּמָעוֹת שֶלָּנוּ
הַמָּקוֹם הַיָּחִיד
בּוֹ אַתָּה הִנְּךָ אַתָּה
הַגַּב לַקָּהָל
בְּאֶצְבָּעוֹת פְּתוּחוֹת, בּוֹכֶה
הַלֵּב נִצְמָד לְכֹתֶל
נוֹשֵא תְּפִילָה לְמַעַן יְלָדֶיךָ, לְמַעַן עַמְּךָ
עֵת עוֹלָמְךָ נִכָּר חֵרֵש...
אַבְנֵי הַכֹּתֶל מַעֲנִיקוֹת לְךָ תִּקְוָה,
בַּעֲזָבְךָ, אַט, פָּנֶיךָ מֻפְנוֹת כְּלַפָּיו,
בְּעוֹדְךָ חָש אֶת עָצְמָתוֹ,
אַתָּה חוֹזֵר אַחַר-כָּךְ,
כְּלַפֵּי אֵלֶּה שֶפָּגְעוּ בְּךָ, שֶפָּגְעוּ בָּנוּ,
וּמְנַסֶּה
מֵחָדָש לְהִתְגַּבֵּר
עַל חֻקֵּי הַגּ'ינְגֶּל שֶלָּנוּ
יְרוּשָלַיִם שֶלִּי,
הֲשִיבִינִי.
הֲשִיבֵנוּ, זֶהּ הַזְּמָן לְהַבְטָחָתֵךְ!

Coapsa mea

Coapsa mea n-o să te atingă
Voi viețui alături de o ea
Și lângă tine
Voi construi mereu curcubeul virtual
Ca un pod de suspine
Coapsa mea nu te va atinge
Nu te va spulbera
Nici lacrimi nimic

Doar muzica asta divină
revedere la revedere!
Silaba ta mă doare,
Doar atât!

הַיָּרֵךְ שֶלִּי

הַיָּרֵךְ שֶלִּי לֹא תִּיגַע בְּךָ
אֶתְקַיֵּם עַל יָדָהּ
וְעַל יָדְךָ
אַתְקִין בְּהַתְמָדָה הַקֶּשֶת הַוִּירְטוּאָלִית
כְּעֵין גֶּשֶר אֲנָחָוֹת
הַיָּרֵךְ שֶלִּי לֹא תִּיגַע בְּךָ
לא תִּזְרֶה אוֹתְךָ
לֹא דְּמָעוֹת לֹא כְּלוּם
רַק הַמַּנְגִינָה הַזּוּ הַקְּדוֹשָה
הִפַּגְשוּת בְּהִתְרָאוּת
הַטְעָמָתְךָ מַכְאִיבָה לִי,
זוּ בִּלְבָד!

Borges

Paradisul e ca o bibliotecă
lacrima curge șiroaie
orbul galbenului plăcut fără stres
nu e nici un joc...
nu e nici un truc
poetul se spune se scrie
dragostea apare ca un Dumnezeu orb...

בּוֹרְחֶס

גַן הָעֶדֶן הִנּוֹ כְּעֵין סִפְרִיָּה
הַדְּמָעוֹת זוֹלְגוֹת כְּנַחַל
עִוֵּר לַצָּהֹב הָאָהוּד לְלֹא מוּעָקָה
אֵין כָּאן מִשְחָק....
אֵין כָּאן תַּחְבּוּלָה
הַמְּשוֹרֵר נֶאֱמָר נִכְתָּב
הָאַהֲבָה מוֹפִיעָה כְּמוֹ אֱלֹהַּ עִוֵּר...

Teiul lui Eminescu

M-am născut aproape
de teiul lui Eminescu...
ani de-a rândul l-am urmărit
în încărunțire –
era sprijinit de o cârjă metalică
betonată –
părea un om invalid
cu părul de culoarea
toamnei.
uneori apărea imaginea sa
conturată perfect
în teiul – sprijinit, obosit
și singuratic.
stăteam cuminte pe o bancă
și priveam metamorfozarea
(cu siguranță că dacă l-aș săruta acum
n-ar mai spune nici un cuvânt)
nu puteam să spun nimănui
acest lucru...
clipa îmi aparținea
întru totul.
doar vântul transforma apariția sa
într-un vârtej de frunze.

הַתִּרְזָה שֶל אֶמִינֶסְקוּ

נוֹלַדְתִּי עַל-יַד
הַתִּרְזָה שֶל אֶמִינֶסְקוּ
שָנָה בְּשָנָה עָקַבְתִּי אַחֲרָיו בְּעֵינַי
בְּשֵיבָתוֹ
הָיָה נִתְמַךְ בְּקַבַּיִם מַתַכְתִּיּוֹת
מְבֻטָּנוֹת –
נִרְאָה הָיּה כְּבַעַל-מוּם
שַעֲרוֹ כְּגָּוֶן
הַסְּתָו.
דְּיוֹקָנוֹ הָיָה מוֹפִיעַ לְעִתִּים
מֻבְלָט הֵיטֵב בַּנּוֹף - שָעוּן, יָגֵעַ
וּבוֹדֵד.
הָיִיתִי יוֹשֶבֶת עַל הַסַּפְסָל
בְּהַבִּיטִי עַל שִנוּיֵי תַּדְמִיתוֹ
(לוּ הָיִיתִי מְנַשֶּקֶת אוֹתוֹ כַּעֵת
לַבֶטַח לֹא הָיָה אוֹמֵר מִלָּה)
לֹא יָכוֹלְתִּי לוֹמַר זֹאת לְאִיש
הָרֶגַע הָיָה כֻּלּוֹ שֶלִּי
רַק הָרוּחַ מְשַנָּה מוֹפָעוֹ
בְּסִחְרוּר עָלָיו.

agonia romana v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara