culoarea zăpezii ce s-a așezat
și-atât de tânără murit-a fără veste
în lumea basmelor m-a infiltrat
odihnit pe-a cerurilor podeste

ți-ai fixat privirea pe un colț de geam
o floare cu vocea înghețată
tu cu-antecedente la opera din Milan
eu cu pensula-ntre degete

era primul fulg care dorea
s-omoare toamna-n glumă
avea nevoie de timp spre-a realiza
timpul n-avea nevoie de mine


sub gheața lucie pământul înghețat
e mort și zace în culise
eu număr stelele fluierând
după o supradoză de vise