Cu fața plină de nămol un copil își plânge mama
Picioarele i s-au înnecat, urăște viitorul
Spaima zilei de mâine amplifică teama
Și tremură sub ploaia ce din cimitir
A trezit tot poporul

Sunetul vâltorii înspăimântător îi șoptește
Cu glasul răgușit de plâns băiatul se apără schițând
Gesturi desperate, cu mâna-i tremurândă își dorește
Cu un pom, în dansul animalic ce a apucat,
Să se vadă întâlnind

Eretica ploaie cade mai dens, curmă cea din urmă speranță
Scâncetele abundă pe cărarea plăsmuită când un trunchi gros
Lovește bietul băiat, lovește puternic în față
Născut pentru-o cauză nobilă, stăpânitor în lume
A murit pentru una mizeră ajungând jos

Și jos sărută pământul ce fuge, în goană îl ține aproape
În cântec de nunt-o mireasă plutește-acompaniată
De salturile-unui pește, în cerul cenușiu mirele strânge din pleoape
Așteaptă să meargă-mpreună pe-o cale mai dreaptă
Un pom salută trecătorii, totu-i o joacă