agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-22 | |
"cândva, când castelul în flăcări era și grăiai omenește:
Iubito..."-Paul Celan e frig în lume și-n fiecare om un soare mic și-al nimănui deschide ferestre las la o parte întunericul străbat coridoarele alunec ușor înspre capăt te vei recunoaște îți spun te vei recunoaște în aceste semne prevestitoare cine e cel care spală pietrele cine e cel care îmi țese cămașa pentru somnul de veghe stăm singuri la masă în jurul nostru înserarea ca o patimă neagră o tavernă zgomot de fond samovarul cu sclipiri argintii bem din cupe înalte vin rubiniu trec oameni vii peste umbrele noastre 3 nopți și-o singură zi la marginea lumii acolo unde corăbiile ne-au adus din greșeală acolo unde ciudatele flori ale nopții cresc din nisipuri și pletele nu albesc niciodată și trupurile rămân pe veci călătoare pământurile noastre le-am dat cu împrumut altora mai săraci și mai tineri istoria s-a legat cu lanțuri de noi și urlă despletită-n pustiu neauzită de nimeni vântul intră prin ungherele pline de praf și cenușă ale memoriei un ospăț regal o lumină densă cuceritoare și aspră valuri de fum o mână pe umărul meu pornim în lungi cortegii spre moarte dinspre ocean se aud mările risipite în trupul său generos trecem întâmplător și împreună printre oameni și pietre zorile ne găsesc departe n-am îngenuncheat nu știam cum n-am învățat la timp resemnarea ____________________________________________ era într-o zi de luni când am coborât în sala de așteptare ochelari negri blugi decolorați teniși albi cămașa țesută de tine în nopți prelungi de așteptare cu samovare și fum de fapt aș fi vrut să îți scriu o telegramă sunt bine.stop. plec spre capătul lumii. stop. nu am trecut niciodată pe aici deci nu pot să te iau cu mine. stop. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - apoi au venit alte vremuri mai complicate inutile precum poemul acesta pe care cât de curând am să-l uit ascultă acest text în lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate