INTERMEZZO PE CIRCUIT ÎNCHIS


1.
Nestingherit trupul printre spiritele celorlalți
cu obraji ofiliți clamează eufemisme
într-o limbă străveche - păsările de curte
scormonesc antractul dintre două glaciațiuni,
câte vieți au trecut din acolo până aici
mărturisește cine vrea. Mihai înlăcrimează
fără încetare păduri, fericit Nichita se întâmplă
că este. Tema iubirii încurcă vârstele
precum dorința supraviețuind naiv...

2.
Mai reușești disputa cu manuela dacă
plumbii vor țâșni prin țeava frântă
oțelindu-se doar când expulzează
șir sacadat în pântec steril înseamnă
s-o iei razna pe aleea gloriilor eterne
din cimitirul central, neobosit trecându-ți
hoitul printre spiritele celorlalți,
știi că vei prinde momentul tău de glorie,
antum sau... post festum își vor
preamări descendenții linia sanguină,
vor împroșca asupră-ți venin
străinii...

3.
Copil eternel tu, viorel tăutan, personaj
fictiv al propriilor iluzii, declari ficțiunea
noțiune inadaptabilă cu sine, soră
geamănă realității desăvârșite prin
divorțul dintre părinți - tatăl inventator
de situații, mama imaterială - împreună
stând cu marii autori ai genezei prea puțin
cunoscuți, într-un depozit virtual de antichități.
Sub-semnatul declari pe proprie răspundere
că nu poți să-ți urăști dușmanii
ori să-ți iubești prietenii, visul îți pare
Intermezzo pe circuit închis cum
alternanța sentimentelor antinomice
în cugetul aceluiași subiect, mai frecvent
decât se crede te constrângi la
redactarea prezentei posibile cărți.
Se desprinde cât de nemulțumit ești de tine
și cât de lene îți e să te schimbi.