agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-23 | |
Dacă vrei să afli ceva
întreabă poștașul. Satul și-ar uita viața dacă n-ar fi scrisorile care-l leagă de lume, toate fericirile și mâhnirile timbrate, cărate într-o geantă ponosită de poștaș. Domnul Trifan a primit scrisoare de la fata din Italia. Zâmbește. Doamna Mirica e întotdeauna țâfnoasă când primește facturile, mai ales dacă se strecoară printre plicuri și o amendă pentru fi’su, pe care tot dumneaei o plătește, că doar i-a cumpărat mașină când băiatul a-mplinit optșpe ani. Și dacă pentru ea poștașul nu aduce de fiecare dată vești bune, pentru doamna Chelaru, o bătrânică tare vorbăreață, poștașul e cel care-i face ziua senină cu scrisorile de la fiul ei din Canada. În semn de mulțumire, ea face cele mai bune gogoși pudrate pentru ziua de pensie. Satul are poveștile lui și fiecare casă are un ceas care ține ritmul inimii satului, continuu… ca o poveste nemuritoare. Și eu am un sat, fiecare om are satul lui cu amintiri și doruri. Și-am știut dintotdeauna că poștașul e cel mai zâmbăreț om, vorbăreț și amabil, cel care va urca pentru un plic în vârf de deal, oricâte firme de curierat rapid s-ar înființa în orașe moderne.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate