viața e un fir foarte fin
de care toți se țin
cu toată duritatea existenței lor.

mi-am desenat un tablou urât,
acum pun o coală deasupra lui,
dar ea cade și nu-l ascunde.
dărmați tabloul dărmați tabloul!
toate vibrațiile sufletelor noastre
nu îl pot dărma, nici măcar nu-l ating.

cumva trăim într-un loc în care
nu contează până la urmă nimic:
cine pe cine omoară, ce ne așteaptă după moarte, nimic...
viața se întamplă, iar apatia...
apatia ne-a pătruns sufletele
cu obsesia unui copil mic.