agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-06 | |
Dimineața nu se născuse încă
eu umblam pe străzi să-ți cumpăr flori. Plouase toată noaptea cât te-am privit în somn: mi-am amintit cum trăgeam amândoi din aceeași țigară, când ploaia ne-nchidea ca-ntr-o temniță în camera mea. Buzele tale lăsau urme de ruj eu fumam mereu țigări cu gustul tău. Tu râdeai cu vocea acordată în La minor, îmi spuneai să-mi arunc discurile pe geam să-mi cumpăr un mp3 player și-un telefon mobil ca să-ți vorbesc din când în când de-atât de departe. Eu îți sărutam lobul urechii, trăgeam din țigările tale cu gust de căpșuni clipeam de câteva ori, doar așa, ca să vezi că încă mai trăiam. Alteori stăteai picior peste picior cu rochița ta dantelată înflorită pe trup, beai licori aromate și scumpe, ascultai Miles Davis “Kind of blue” cu privirea-ntr-o parte. Te citeam ca pe-o scrisoare deschisă, negru pe alb ca un film vechi pe care-l mai văzusem amândoi de vreo câteva ori. Ploaia își băga fulgerele metalice pe geamul deschis să te tragă afară. Tu ai fi vrut să fugi la nesfârșit cu ploaia în suflet fără să mai vezi soarele vreodată, numai să scapi de privirea mea, de tăcerea mea de clipitul acela-ngrozitor. Erai nervoasă că-ți ștergeam mereu urmele lăsate pe țigară. Discurile mele se terminau din ele mai rămânea doar pocănitul acela ce dădea un fundal sonor ochilor mei. Da, știu c-ai fi vrut să iei foc, să arzi în neștire înecându-mă cu fum. Știu c-ai fi vrut să mă strângi de gât cu corzile de la chitară. Toată noaptea ai zâmbit în somn. Poate visai că bem cafea și ne povestim lucruri fără-nsemnătate. Voi pleca-n dimineața asta nebună și-aș vrea să-ți las flori lângă pat, să zâmbești somnoroasă cu visul încă sub gene. Am pornit cu greu mașina merg legănat ca-ntr-un somn subacvatic. Tu încă dormi, frumoasă fără de-mplinire în lumea mea cu monștri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate