În miez de noapte la fereastră,
Un înger plânge, nu-l mai simt,
Căci a murit în mine-o astră
Ce mă făcea să mă aprind.

O lacrimă mi se prelige lin,
Pe zâmbetul disimulat,
Să cred că simt e doar un chin,
Am pierdut tot, s-a terminat.

Privesc în zare pe fereastră,
L-aștept și nu mai vrea să vie,
El mă privește din afară
Prinsă ca într-o colivie.

Cobor din pat,podeaua-i rece,
M-apropii de fereastra lin,
O deschid larg, privesc în zare
Nu văd nimic și-i ca un chin.

Un înger plânge la fereastră...
În fața lui o preafrumoasă fată,
Privește-n zare deznădăjduită,
Așteptând acel înger ce nu mai
vine niciodată.