agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-07 | | „ Atâta liniște s-a lăsat la o secundă după ce ai plecat; și pace, într-un fel, acea pace de la marginea interioară a unei tornade, acea liniște gravă, grozavă, audibilă, palpabilă, vibrând, pulsând, anunțând Dezastrul. Ai plecat deci și parcă am auzit aripi fluturând - și nu știu dacă tu, ca înger, terminându-ți misiunea ingrată, ți-ai luat zborul, sau Tanatos a și venit pentru a-și râde de mine cu râsu-i sadic și morbid... Iar tăcerea..., oh, tăcerea aceea de după... Tăcerea mea, pe care încercam s-o dezsugrum, șoptindu-mi singur la ureche că n-ai plecat, nu, nu de tot; și pașii tăi, pierduți ușor în trafic, călcați de alți și alți pași nesimțiți, călcând, neștiind, sfințenia călcăturii tale, iar tu plecând, chiar plecând, iar eu privind, în urma ta, simțind, tot mai fadă aroma existenței tale-n viața mea, de-acum încolo, poate, doar vise ce-mi vor mai lumina bezna-n care am căzut. Trec clipe, după clip-aceea, și ore; se lasă prima seară, și primele coșmare-și fac loc, dând din coate, băgându-se în față, râzând vulgar, cu popcorn și cu cola-n brațe, nu vor să piardă înc-o premieră ȘI și-o zi, și-o noapte, și înc-o zi, și-o noapte, ȘI (tăcerea s-a tatuat în mine) și tot așa, și-mi pare-acum că ani prea grei și mult prea lungi, și-atât de mulți trecut-au peste mine, și numai peste mine... Îți spun acum (spunându-mi numai mie) că-n mine-atunci s-a rupt ceva... Și-un hău adânc a prins a crește și încă crește și va mai crește... Ce Cancer, Ce Tumoare! Iar Timpul s-a așterne, și prafuri fine dar și stânci s-or prăvăli în timp în hăul ăst adânc; iar lucruri s-or uita, iar altele, n-or mai durea așa de tare, de adânc precum genunea-n care căscându-se în mine, m-a înghițit, de tot... (căzând, cumva, în ea...); dar știu ceva ce-n veci nu s-a schimba, nici de Lumea-ntreagă ar muri, și Iadu-ar îngheța, și Raiul pe pământ de-ar fi, și tot de s-ar sfârși și-ar reîncepe iar... cu fiecare fărâmă de secundă și bucățică de clipită mi-e și mai dor de tine. Asta doare garantat. Poate c-o merit, sau poate nu - dar viața asta crudă îmi place într-un fel; regrete am, dar simple și frumoase - fiindu-mi ciudă că n-am fost mai nebun, mai tânăr și mai bun... Și dac-aș ști cum să mă-ntorc în timpuri din-napoi, tot ți-aș zâmbi și te-aș iubi, și-același drum bătrân l-aș bate și călca chiar dac-aș ști, cum am știut, de fapt, de la-nceput, c-aici eu voi ajunge în fața incă unui sfârșit frumos și trist, sfârșit prea devreme, când oricând e prea devreme, încărcat de-atâta liniște, pace și tăcere și TU. Ceva în mine-acum îmi dă o stare stranie, e ca un gând, sau mai mult, e poate-o stare sau..., știu... Speranța-i micul animal ce-n suflet mi se zbate, ești tu, cu ce-ai lăsat în amintirea-mi și chiar dacă s-ar părea că n-aș prea avea niciun motiv real să simt chiar și tocmai asta: sunt fericit. Deci, sunt nebun - nebun, după tine, nu te voi uita niciodată, te iubesc, am să te aștept, pân-am să mor, dacă e cazul, și vreau să știi că știu că știi toate astea. Încă un sfârșit. Da. De data asta Happy end. ” EtienneNoir, 23 Iunie 2009
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate