Nu sunt eu acela care
dezleagă fluturi de pe felinarul nopții
nu sunt eu acela care călcând cu tălpile marea
incendiind amurgul
nu sunt nici acel care cântă
pe strune nemaiauzite de nimeni
sau acel ce îmbăiază câteodată
apele sufletului-ca pe un prunc

da, nici măcat nu sunt toți aceștia...

și totuși aș putea să vi-i recomand
să-i cunoașteți pe rând
sau pe toți la un loc. e tot una
îi simt atât de aproape uneori
de parcă mi-ar îmbrăca o lenjerie pe dinăuntru
și-mi par la fel de cunoscuți
ca tabla mesei pe care zilnic mănânc.
ca un picior, ca o mână pe care le spăl
sau de ce nu,
ca un umăr ieșind sub forma fularului
ce strunește o mantie!