„Și plouă timpul peste tot cu vrăbii...”
Viața-i plină de-un spectacol trist.
Au început să picure din săbii,
Oțele retopite de-un artist.

Se scurg pe tomberoane implicații.
Ajung la ghenă ipoteze mii.
Pe cer nu mai e loc de constelații
Au încăput în pori iluzii vii.

Suntem începători în viața asta
Trăim nedumerit de azi pe ieri,
Am alerga căprește peste creasta
Unui abis de visuri și păreri.

Și-mpungem infinitul cu batista
Legați la ochi în seara de tăceri.
Am încerca să întrerupem trista
Neinterpunere-ntre azi și ieri...

O să ajungem să trăim în fine
O experiență-n munte sus pe pisc.
Ne tăvălim în pofta de mai bine
Și pentru lacrimi nu există risc...

Vom arbora drapelul libertății,
Al negândirii demon vom stârpi.
Suntem maturi și ne încredem vieții,
Dar toți ne văd, din margine, copii.

Pe cerebelul florii de caisă
Vom reechilibra balanțe vechi.
Și vom juca frecvent ruleta rusă
Cu dopuri de iubire în urechi.

Suntem începători în tot ce ține
De reuniri de sensuri, de minciuni,
Ne re-simțim în pofta de mai bine –
- Să fim încet, din ce în ce mai puri.

Craiova, 30 04 2009, în parc, cu gândul la ce a fost la Timișoara