1. Înger de zăpadă

Un uriaș om de zăpadă
fu construit prin Inel II…

Lângă Academia de Marină
saluta Tomisul cu-n măturoi.

- Iată, iarăși o operă a iernii!
- Dar ce, va sta o zi și-o noapte ?

- N-o fi fost parașutat de ruși
ca să ne-amintim morcovul cel roșu
înfipt aici de Moș Gerilă Ceaușescu,
marele colhoznic al Dobrogei ?!

NU, ARE DEJA IDENTITATE :
e îngerul local ce ne-a încălcat hotarul.

Înalt de patru metri, vede marea.
Beteala-i de la nasturi,
pusă strâmb, cam indispune
iar chelia sa-i acoperită de-un chipiu
al cârmaciului de vase
fost ofițer sub acoperire;

Tăciunii lui din cap – doi ochi
se-aprind pe rând intermitent
când îi trec faruri de vehicul,
de-ai zice că după unul verde
se-aprinde imediat cel roșu,
semnalizând ca-n Portul Tomis
de la înălțimea unui mic far.

Apoi, Moș-înger face fițe…
Îi cade-n vânt o mână-băț,
se pișă ziua pe trotuar,
nasul și-l smiorcăie de-i cade,
din nasturi rănile-i apar negre pe alb
și-anunță acum… ciuma lui Caragea !


2. Ochii forțat închiși

Îmi iau în cap
și lumea asta și cealaltă,
lumea morții
de când nu pot închide ochii...

Luminile ofertate scump
sticlesc în carne muced doar
datoriile ce ni se… strâng.

Îndobitocit reclam
cât valorez ca speaker slab!

PIERDEREA mea din… ham
face trap trap trap la urmă crap.

Sunt cal de bătaie
vieții ce-o scutur
toată de pe mine.

Trag vâsle la galerele
Căpiatului Traian
de parcă Dacia
nu s-ar mai elibera
de sindromul felix, felicis
sau declinarea lumii a treia
condusă de-acest prost... cârmaci!

Nu-i vin de hac
nici racheții
sau pirații feroviari
ce-i duc fierul nostru vechi
ca să scufunde-n flotări după flotări
și rada portului constănțean.

Ai colonizat prost țara dacă
ne-aduci corupții, bace Traian,
iar cearta ta cu vărul Tăricel Tăițel
a fost mai an bădică
un spriț față de focul tare
al nemulțumirii potențate
în cazanul popular reautorizat.

Viitorul Daciei infelix e măcel
în care ochii treji
forțat ni s-or închide
cu înroșitul fier.