Și razele-n zâmbete-ncet se prefac,
și tu îmi șoptești că am ochi de smarald;
iar eu mă amuz de priviri și tăceri,
și toate rămân în visul de ieri.
Azi ploaia ce cade mă face să tac,
iar ochii acum nu-mi mai sunt de smarald;
și picurii-mi plâng în doruri deșarte,
dar eu sunt aici, și tu ești departe.
Și mâine din nou zâmbesc printre raze,
tu ochi de smarald încet vei privi;
regrete și șoapte se-adună în vaze,
regrete din ochii mei smaraldii.