SOCOTELI


Din prea multul ecou
Care poartă cuvânt,
Am ales pentru noi
Doar o pală de vânt,

Să ne poarte ușor
Înspre norii stegari,
Să ajungem în zori
Ca și apele mari,

Un ocean necuprins
În lungime și lat,
Uragan neînvins
Pentru cei ce-au aflat

Că în lume mai sunt
Vorbe spuse-n zadar
Pentru suflete reci
Care vin și dispar,

Că plutin încă reci
Într-un spațiu stingher,
Înecat tot mai des
În amar și mister,

Că din cât a rămas
Bine, nu e de-ajuns
Pentr-un cer, nu de ploi,
Ci de sânge străpuns,

Că de rău cât hrănim
Am ales, pentru plâns,
Să mă-ntreb uneori
Cât avem din ce-am strâns?