agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1401 .



sunt un cactus cu țepi din coarne de melc
poezie [ ]
aparțin unei specii de pești care zboară. Ca să fiu om, ar trebui să țes curcubeie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [a ]

2009-07-22  |     | 



mă odihnesc pe propriu-mi umăr ca un vultur regal, dominând înălțimile, aș cerne apa prin sită,
poate că e nevoie să pleci puțin departe, să te privești prin lentilă ca pe un plop
ca pe o pară
icnind,
să desprinzi fâșii din bambusul ce îți configurează pielea gâtului
și așa, cu laringele descoperit, să lași roua dintr-o altă piele, din trestie de zahăr să picure a ploaie. doar văgăunile stropite cu leșie suspină după albastru.
culorile cele mai vii au rezonanță de marmură
striațiile țipătului prind contur de hologramă

aparțin unei specii de pești care zboară. Ca să fiu om, ar trebui să țes curcubeie

uneori, știu că mă iubești pentru frunze
florile sunt prea puternice, au un miros voluptos, de pantof roșu, vin cu cadență nocturnă, hulub artezian.

E lună plină în plină zi
frunzele sunt un fel de amforă cu solzi
de aripă
frunzele mele sunt un fel de covată în care coci pâinea unor melci sidefii.

sunt un cactus cu țepi din coarne de melc

modelez copaci din zahăr cubic
încet să nu le distrug pastelația și nici să le provoc hemoragii nazale.
există toamne fără rod ...orbirea e un fel de castrare a culorii primare.
ce poate fi mai crud decât să confunzi un fluture cu o ramură de salcâm și să te mai întrebi:
mă iubești? M-ai iubi?
E ca și cum infinitului i-ai asocia mulțimea vidă
mulțimea hâdă mulțimea vidă mulțimea hâdă

undeva, tot se va gasi cineva să mai aibă puterea să râdă și,
mai ales, să hrănească vecinului câinele

poți să-mi definești culoarea durerii? Negrul nu e întotdeauna un capăt de drum
mâna mea crispându-se are o capă violetă

o să mă iubești
chiar și-atunci când din idealurile mele o să rămână doar cenușa?


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!