Înșelătoare a tale vorbe, iubite!
Te scuturi în tăcere de mințite,
Aspre, dulci plăceri,
Mereu limina lumii o vrei!


Spus-ai vreodat-a-nceta
Iubire falnic-a-ndura?
Dangăne nemuritoare sună,
Sufletu-ți scump mi-adună.


Buze reci îți poartă sărutul
În moarte îți dărui suflul
Cosițe blonde și roșcate
S-ascund zâmbind în al tău spate.


Iubite-aș ieri și azi,
Dar mâine nu, ci arzi,
Mocnit, stârpit în aspru huruit.


Trăsuri te poartă în visare
Sculatu-te-ai privind în zare
Când amintirea mea fugară
Plecat-a în a lumii strană?


Blestem țesutu-ți-am acum
Să-ți fie sufletul tău scrum
Corabie purtată-n vânt
În căutare-a ceva sfânt.


Rămas-am eu cu vise,
Cu tot ce nu voiam,
Rămas-am cu speranțe,
Cu tot ce nu aveam.


Și-am plâns apoi
Și stinsu-ți-am visare
Dar ai plecat în zare
Și nu mai am scăpare.


Suna-vor clopote când tu
Vai frânge-un alt suflu
Ce-n deznădejde, umilință
Îți va ceda din stâruință.


Un dalb Crâciun
Nu-ți fie ție,
Ci-ți fie frică
Nu de mine


De visele ce mi le rupi
De focul ce îl întrerupi.
Iubitu-te-oi? nu cred. nu știu.
Nu-mi pasă. CHIN!