Domniță serioasă cu ochii de cireșe-amare,
Ce umple gânduri și pahare-n ceas de seară,
Putea-voi să-ți răpesc vreun colț de suflet oare,
Să te-ndrăgesc ultima dată ca întâia oară?
Alintă-te și lasă-mă să-ți vântur părul,
Să-ți caut umbra răcoroasă în căldura zilei,
Să te aprinzi în vise călăuzitoare, farul,
Alege-mă să mă cobor la tine dintre zei!
Căci tot ce-nseamnă absolutul, adevărul,
Le-aș da pe zâmbetul din ochii tăi!