Îmi strigă sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apăsător
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fărâmă
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Căzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercată
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au căzut la pământ
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tău implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca să-mi împodobească
Viața
Pentru că nimeni nu poate trăi
La nesfârșit în întuneric.