nu e nimic lejer nici o măruntă născocire
care să simuleze pentru o clipă relaxarea

e noaptea în care îmi pierd cel mai bun prieten
e cîte un pumn în spatele fiecărui cuvînt
îmi înfige o mînă în gît străzile
din jurul casei lui pierd culoare
nu e nimeni în picioare pe colentina
mașinile stîlpii toate tramvaiele cedează
e o bătaie zdravănă aplicată memoriei

e seara în care îmi pierd cel mai bun prieten
în brațele unui paradox freudian