Cuvintele, ne sunt cortine de pământ
Afabile pledând spre un elogiu sfânt
Și ne găsesc arzând cum torțe arse-n vânt.
Doar scrum e a nost gând de nu-l salvăm în rând.
Mă simt un leu flămând, un stârv fără mormânt
De nu mă tai cu'avânt in carne de cuvânt